mi-am stenografiat timpul
într-o contragere l-am adunat în sine însuși
ca pe niște bucăți de ceară fierbinți
care alunecă pe suprafața lumânării
apoi se lipesc de lemnul neted și prăfuit
pe care le apuc și le fac ghem
în timp ce degetele mi se înroșesc și se desprinde de pe ele pielea
foaia ascuțită și groasă unde am păstrat stenografia
am citit-o de zeci ori încercând să înțeleg minutele
dar în ritmul în care timpul trecut și stenografiat devenea mai puțin nelămurit
și fiecare clipă se înscria în amintirea lucrurilor pe care în sfârșit mă făceam că le înțeleg
venea prezentul peste mine și timpul se reitera: cunoșteam stenograma trecutului
și-i descifram notațiile
dar cu prezentul e mereu altceva
trebuie mereu trăit și niciodată înțelespână nu devine și el trecut.
