Articole recente

cand mainile lui miros a cafea, e forma de iubire
Amintiri

Când mâinile lui miros dimineața a cafea, e tot o formă de iubire: și mâinile mamelor și ale bunicilor miros a ceai de tei

Eu nu mă descurc să fac cafea. Nu cred că am făcut niciodată o cafea pe care să o simt gustoasă, de care să mă bucur și pe care să o sorb încântată de gust, să o savurez, să mă laud pe mine însămi (oricum n-o prea fac, în niciun context) pentru o asemenea cafea delicioasă. Am băut cafea bună, aromată, neagră, doar că mie nu-mi iese niciodată, așa că nici nu m-am mai chinuit

Citește mai mult »
Amintiri

Fericit e cel care știe să-și aibă grijă de inima și de lumea sa

Azi, de-a lungul zilei, am tot zărit diferite scrieri despre faptul că astăzi este Ziua Internațională a Fericirii. Le-am citit, am empatizat (sau nu) cu ele, apoi aproape c-a trecut ziua și, iată-mă, la finalul ei, încropindu-se în mine un gând despre fericire. Fericire la care n-am avut răgaz să mă gândesc prea mult, prinsă în filele cărților mele, cu creioane tocite la vârf de atâtea sublineri, cu foi aspre sau netede, desuete sau noi,

Citește mai mult »
Poezie

Femeie cu valurile în oase și cu sufletul oglindit într-o rază de lună

la malurile ființei tale îți cântă valurile plămădite din coastele tale și din pielea ce îți înfășoară oasele care-ți scrâșnesc când deasupra trupului tău se plimbă atingeri îți răsună temătoare visurile din creștetul inimii se eliberează în gânduri și-ți vine uneori să ți le scrii în privire nu să ți le vadă cu ochii să ți le simtă în rotunjimile indefinite pe care le iau corpurile când ocupă un volum în inimile lor să trăiești

Citește mai mult »
Amintiri

E atât de ușor: să râzi, să renunți, să-i vezi, să cauți

e atât de ușor să râzi când vulturii îți mănâncă din stârvul amintirii și rămân resturile pe care nu le mai ții în tine. se spune că vulturii caută mereu cadavrele în descompunere și își hrănesc dintâia foamete din resturi ascuțindu-și mai întâi ciocurile de stâncile munților scobesc în calcar și în piatră se înălță cu trupurile flămânde către locul de unde îmi place să cred că se naște albastrul pe care îl visez cu

Citește mai mult »
Amintiri

Nu te speria niciodată dacă va începe să-ți plouă cu timp

Ploua cu timp în unele zile ca atunci când își ispășeau norii din vieți și se spărgeau într-o zarvă de picături reci și împrăștiate. Dintr-odată aveam o secundă în plus pentru tine și alte secunde în plus pentru a simți cum din mine se înlănțuie captive catene cu fragmente din iubire și cum iubirea dinăuntrul meu se interschimba de cele mai multe ori sincronizat cu schimbul catenelor din tine. Dintr-odată aveam o oră în plus

Citește mai mult »
două inimi
Amintiri

Tratat de poezie-biologie: cum poți trăi cu două inimi

Nu știa niciodată cum putea să trăiască de atât timp cu două inimi. Una avea patru camere goale pe care niciodată nu le umplea cu nimic, nici măcar nu se descălța când intra într-una dintre ele. Pășea înăuntrul lor cu aceiași papuci pe care îi folosea afară și nu se temea că ar murdări podeaua, de fapt nici nu era o podea, într-una dintre ele era doar mult rumeguș pe jos. Acolo s-au tăiat la

Citește mai mult »
Félix și izvorul invizibil
Recomandări de cărți și de filme

Félix și izvorul invizibil, Eric-Emmanuel Schmitt

Félix și izvorul invizibil, de Eric-Emmanuel Schmitt, nu este nicidecum o carte complicată nici prin felul în care se desfășoară acțiunea, nici din punctul de vedere al limbajului. Autorul are, oricum, un stil care prinde, pentru că, într-un limbaj destul de simplu, descrie și dă naștere unor întâmplări care ating corzi sensibile (Oscar și Tanti Roz e, cred, cel mai bun exemplu în acest sens). Aș putea spune că Félix și izvorul invizibil se înfățișează,

Citește mai mult »
zborul păsărilor
Amintiri

Despre zborul păsărilor și despre frumusețea ce se naște din aripi și din pene

„De ce-și iau păsările zborul? Oamenii serioși îți vor spune că pentru a se deplasa, a-și căuta de mâncare, a explora cerul, pe scurt, chestii utile. Ce oribil! Nu, păsările zboară tot așa cum cântă, de plăcere, pentru frumusețea gestului, pentru euforia clipei.”, scria Eric-Emmanuel Schmitt în cartea sa, Felix și izvorul invizibil (pe care v-o recomand din suflet). Citatul mi-a amintit de un moment de zilele trecute, de un zbor de păsări ce m-a

Citește mai mult »
3 ani și o călătorie în noi și în afara noastră
Amintiri

3 ani și o călătorie în noi și în afara noastră

Fotografia aceasta, ce a fost ulterior înrămată, deasupra căreia apune praful de ceva vreme, are astăzi 3 ani și o singură zi de când e făcută. Și mă bucur că există, pentru că îmi pot aminti mai intens, mai plin de emoție momentul de atunci. Un moment în care am simțit ceva ce nu îmi puteam explica, ceva ce a căpătat formă, sens, dinamică în timp. Apoi, o zi mai târziu, adică în data de

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.