Oare de acolo de unde ești, anii pământești pe care ar fi trebuit să îi împlinești astăzi se numără în stele și în rugăciunile noastre?

Oare de acolo de unde ești, anii pământești pe care ar fi trebuit să îi împlinești astăzi se numără în stele și în rugăciunile noastre, ale celor care am rămas vii încă și suntem încă părți din tine? Te conținem în interiorul nostru, în piele, poate în forma buzelor și-a urechilor, poate în glasul acela aprins și răsunător, poate în forma sufletelor noastre, al meu, al mamei și al lui năni, asupra căruia, atunci când ne-ai crescut, ai presărat sensibilitatea, bunătatea, iubirea pentru animale, pentru copii și altele pe care tu și cu bunica ni le-ați dăruit.

Anul trecut am ezitat mult înainte să te sun și să-ți urez „La mulți ani!”. Știam că e ultima dată. Încercam să prelungesc infinit momentul, să te pot suna fără să mă gândesc că e ziua ta și împlinești ultimul tău an, în același timp mă rugam să te prind și anul următor și să nu-mi devii dor și amintire, poveste și durere.

Aproape că nu-ți mai știu vocea, vocea aceea care în ultimele luni înainte să mori o auzeam aproape zilnic. Te sunam uneori pentru că mi-era dor de tine, te sunam pentru că mă gândeam că poate îți aud vocea pentru ultima oară, te sunam pentru că eram îngrijorată, te sunam pentru toată copilăria din mine și pentru iubirea ce ți-o port și ce nu ți se va stinge niciodată, iar alteori te sunam pentru că aveam și eu durerile mele și te simțeam ca un sprijin. Chiar dacă erai atât de bolnav, găseam în tine un sprijin și deși nu-ți spuneam ce mă doare, ce mă macină, era suficient să-ți aud glasul și să mă simt iubită și protejată, să mă simt din nou copil, și în schimbul acela de voci știu că ne tămăduiam unul altuia din dorul depărtării și ne lipeam inimile și mai mult.

Bunicule, nu te pot suna să-ți urez sănătate și tu să-mi spui, la rândul tău, „Să trăiești!”. Așa știai tu să răspunzi. Și-mi doreai mereu să fiu și eu sănătoasă. N-o să mai împodobim niciodată bradul și nici n-o să mai vin la tine acasă și o să scoți pe masă cele mai bune preparate și cel mai dulce și mai aromat must sau vin. N-o să mă mai așez niciodată cu capul pe pieptul tău și n-o să-ți mai simt inima. Îți recunosc în gând mâinile, degetul fără unghie și mi-e dor să le simt în mâinile mele.

Mi-e dor de tine, bunicule. Credeam că o să treacă timpul și o să se mai potolească dorul și durerea, dar sunt acolo, mereu acolo, și deși nu-mi amintesc mereu de tine, și deși uneori uit, anul ăsta nu pot asculta colinde fără să mă gândesc la tine și să plâng și nu pot să nu am un strigăt prelung în mine care să spună că e nedrept și că tu ar fi trebuit să mai trăiești, împlineai 69 de ani și puteai să mai rămâi, puteam să te mai vizitez, puteam să-ți mai sărut mâinile și puteam să te mai sun de ziua ta.

Habar nu am unde ești și nici de visat nu te visez prea des. Pe bunica nici atât. Iar dacă există un Rai al oamenilor, dacă există un loc unde se adună sufletele după ce-și zboară timpul pământesc și se transformă în neființă, dacă există o lume în care tu te afli acum, atunci sper să fie acea lume în care te-ai regăsit cu bunica și amândoi știți să trăiți fără durere și fără suferință. Sper că e o lume în care nu știți cum arată dorul de mine, de mama, de năni, sper că e o lume în care, deși suntem despărțiți, ne vedeți și ne simțiți mai mult decât reușim noi să vă simțim. Sper că e o lume în care bolile și rănile voastre vi s-au vindecat și în care noi, cei rămași în viață, vă transmitem, prin lacrimile pe care le vărsăm, prin rugăciuni și prin felul în care uneori vorbim cu voi, cu pozele, și ținem în brațe amintirile, toată iubirea, tot dorul.

Ai fost unul dintre cei mai buni și mai sensibili oameni pe care i-am cunoscut, bunicule, ai fost eroul copilăriei mele și locul cel mai liniștitor de somn. Ai fost o sursă infinită de iubire și de blândețe și port asupra mea astăzi toată dragostea și afecțiunea ta. Sunetul săniilor și scrâșnetul zăpezilor sub pași îmi amintesc că am avut un bunic care mi-a făcut o sanie și care mă plimba iarna până îmi intra zăpada sub fular și sub căciulă, dar ce contau frigul și mâinile înghețate atunci când aveai un bunic și-o sanie și erai cel mai fericit copil din lume?

Bunicule, nu știu ce aș putea să-ți urez. Ți s-a oprit timpul la 68 de ani și nu știu dacă de atunci încolo se mai pot număra anii. Poate că se numără stelele sau poate că se numără dorul nostru față de tine și toate amintirile ca niște cremeni, căci odată ce te apropii cu mintea de ele, scânteile inimii se revarsă și te înconjoară durerea și lipsa. Poate că se numără suferința și poate că, de fapt, se numără crescător timpul fără de tine până ce poate, cândva, vom reuși să ne revedem. Îți trimit tot dorul meu și toată iubirea, bunicule, îți transmit colindele și toate Crăciunurile pe care de-acum încolo o să le trăiesc fără tine. Îți transmit lucrurile pe care o să le gust și o să le simt de acum încolo și tu n-o să le mai simți vreodată, deși tare îți plăceau și pe toate știai să le faci cum numai puțini oameni știu: carnea de porc, șoriciul, mustul, vinul și altele cărora, cum mâinile tale vrednice, le dădeai gust și viață.

Te iubesc, bunicule, mi-e dor de tine și pun o poză cu noi doi, o poză care mi se pare că vorbește mai mult decât toate cuvintele astea înșirate de mine. 2009, de Crăciun, te vizitam după ceva timp în care ne vedeam doar dacă tu și bunica veneați să mă vedeți în pauzele de la școală. Așa erai tu mereu, bunicule, când veneam rar la tine. În poza asta ți se citește suferința pe chip, plângeai în timp ce îmi simțeai mâinile încolăcite pe gât, plângeai pentru că opt ani m-ai crescut și, dintr-odată, ai ajuns să mă vezi o dată sau de două ori pe ani și știi prea bine, bunicule, că n-aș fi vrut ca lucrurile să fie așa. Iar acum doare mai mult ca oricând timpul acela în care aș fi putut să te văd și să te simt și n-am putut.

Odihnește-te în pace și multă Lumină să-ți fie acolo unde ești, bunicul meu. Nu pot să-ți fac niciun cadou și nici să te sun, dar de amintirea ta, de liniștea sufletului tău, o să am grijă astăzi așa cum pot, atât cât pot.

68894_163863213632072_541028_n
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.