Cine adoarme în mine e semn că l-a furat somnul
un somn al uitării care își descântă visele în interiorul organelor mele și își evacuează morții din mine prin canale alunecoase care se prind cu capetele de intestine
Cine adoarme în mine e semn că a murit deja cu capul întors spre ieșire
ca într-o naștere care nu e naștere ci devine moarte atunci când te fură somnul înăuntrul meu
iar dacă îți vine să ațipești atunci când mi te plimbi printre coaste
mai bine nu mai tresari și nu mai încerci să te trezești și să mimezi prezența
doar lasă-mă să văd cum ai adormit în mine și atunci voi ști tot ce rămâne de făcut
Cine adoarme în mine nu-și mai continuă niciodată somnul așteptând ca eu să îmi sprijin capul cu podul palmei și să îi privesc somnul cu binoclul care se prinde de ochiul drept și îmi radiografiază încăperile de după straturile de piele
pentru că nu mai e viu
iar morților li se veghează somnul doar câte o noapte sau poate două.
Cine adoarme în mine e un cadavru descompus de uitare, paragină de amintire și un timpan spart care nu mai recunoaște vocea pe care o avea înainte să moară
există aceia care adorm în mine și îi văd în continuare fără să îi îngrop
și la un moment dat găsesc fragmente din pielea lor pe străzi și deasupra se învârt moliile în cercuri concentrice
Cine adoarme în mine
nu se mai trezește niciodată din somn
și nu e niciun blestem.
