Categorie: Copii și copilărie

finalul unei cărți poate avea altă poveste
Amintiri

La finalul unei cărți nu te așteaptă întotdeauna deznodământul. De acolo se poate începe o altă poveste.

Acum câteva săptămâni am avut de citit Ciuleandra, de Liviu Rebreanu, pentru cursul de literatură de la facultate. N-a fost primul meu contact cu această carte, pentru că am mai citit-o o dată în clasa a zecea. Nu mai rețineam foarte multe detalii, deși știam, în mare, ce se petrece acolo și, atât prima dată, cât și a doua oară, mi-a plăcut foarte mult. Am așteptat cu emoție finalul, dar nu dintr-același motiv ca de

Citește mai mult »
cand mainile lui miros a cafea, e forma de iubire
Amintiri

Când mâinile lui miros dimineața a cafea, e tot o formă de iubire: și mâinile mamelor și ale bunicilor miros a ceai de tei

Eu nu mă descurc să fac cafea. Nu cred că am făcut niciodată o cafea pe care să o simt gustoasă, de care să mă bucur și pe care să o sorb încântată de gust, să o savurez, să mă laud pe mine însămi (oricum n-o prea fac, în niciun context) pentru o asemenea cafea delicioasă. Am băut cafea bună, aromată, neagră, doar că mie nu-mi iese niciodată, așa că nici nu m-am mai chinuit

Citește mai mult »
Amintiri

Crăciun în pandemie, diferit și plin de amintire

M-am trezit dimineață și mi-am amintit cum în fiecare dimineață de Ajun în care eram acasă, îmi pătrundea în cameră miros de snițele pline de ou galben, de cozonac aromat și îndesat cu nucă. Mi-a rămas mirosul amintire și mi-e dor, fiindcă anul ăsta n-am ajuns acasă și aici n-o să pot să învii niciodată atât de deplin mirosul de copilărie. Mi-am împodobit, totuși, pereții locuinței în lumină. Crăciunul ăsta nu ne e nici ca

Citește mai mult »
Amintiri

Chiar dacă nu vom mai împodobi vreodată bradul împreună, încă vreau să te sun de ziua ta…

Au trecut 13 ani de când am împodobit pentru ultima oară bradul împreună, bunicule. 13 ierni ne-au nins zilele și amintirile de atunci. Eu aveam 8 ani, iar tu 55. Ce tânăr erai. Ce mică eram. Bunica era și ea acolo, cu ochiul în spatele retinei aparatului, apăsând cu degetul pe butonul care urma să ne transforme momentul în amintire. De Crăciunul acela eram doar noi trei acasă. Ultimul nostru Crăciun împreună ni se derula,

Citește mai mult »
Amintiri

Moș Nicolae poate sosi la orice vârstă, atât timp cât mai rămâne în noi doar o naivă amintire și un fulg de credință

Cine spune că timpul trece și odată cu el se îngustează fericirile, nerăbdarea, emoția? Poate că inimile rănite și triste cred asta. Dar și acolo, sunt sigură, se află încă fărâme de emoție neconsumată. Amintirile și trăirile se construiesc prin intermediul ființelor și cu ajutorul unui soi de iubire ce mai întâi ți-e întruchipat în tine însuți și apoi e trimis în lume. Mirosul de portocale și clementine ce învăluie încăperile se inhalează încă din

Citește mai mult »
Amintiri

Bunicule, din timpul care ne străbate nouă viețile, aș rupe un picior și o mână

Bunicule, din timpul care ne străbate nouă viețile, din timpul care se preschimbă ușor în neant și rămâne doar un pumn de amintire, aș rupe un picior și o mână. Cu mâna timpului ți-aș mângâia fruntea. Cu ea ți-aș fura neputința, durerea, chinul, lacrimile care îți coboară ușor de pe obrajii moi, netezi, atât de slăbiți. Ți-aș străbate fiecare loc bolnav din tine cu mâna timpului, bucățică cu bucățică, n-aș lăsa nici măcar o particulă

Citește mai mult »
Amintiri

Bunicul e cărunt și simt că mi-e dor de el, chiar dacă ne despart câțiva pași…

Mă simt ca un copil care își ia în pat jucăriile preferate și încearcă să adoarmă, dar e trist și speriat. Am în pat o pernă din copilărie și îngerașul meu care, de mai bine de 13 ani, dacă îl apeși, încă spune „Tatăl nostru”. E aici o parte din mobila din sufrageria apartamentului în care m-am născut și am copilărit până la 8 ani. Sunt în vitrină bibelourile bunicii, cănile, paharele, inclusiv patul pe

Citește mai mult »
Teoria atașamentului: păturica
Relația cu mine

Teoria atașamentului: ne atașăm timpuriu și renunțăm greu

Mi s-a povestit că aveam 1 an și 8 luni când am văzut un avion deasupra mării, avionul acela pe care îl zărim cu toții pe litoralul românesc și care poartă mereu în zbor un anunț publicitar. L-am privit atentă, apoi, pe neașteptate, am luat-o la goană. Am fugit după el, strigând contrariată, probabil speriată: „Pătu(r)ica mea! Pătu(r)ica mea!”. Era vorba de o pătură mică, cu pătrate imprimate pe ea, în nuanțe de albastru, un

Citește mai mult »
Scriitor
Copii și copilărie

Rememorare de-atunci de când pereții aproape se prăbușeau peste tine

te naști într-o casă în care pereții aproape se prăbușesc peste tine poate de s-ar surpa ar reuși să te încălzească de frigul care îți strânge oasele și ți le micșorează acolo nu miroase niciodată ca pe străzile pe care te plimbi și nici nu e la fel ca dincolo de ferestrele unde îți trimiți inima și-o rogi să extragă toată seva oamenilor care iubesc și se iubesc acolo la ei și mai ales înăuntrul

Citește mai mult »
Copil din mine
Relația cu mine

Știu atât de bine, copil din mine, că tu încă…

Știu, copil din mine, că încă ți-e frică de întuneric. Știu că ochii tăi au păstrat înăuntrul tău o rugă pe care o rostești de fiecare dată când clipești și îi ții deschiși, cea de a nu fi părăsită, fiindcă ai aflat deja de prea multe ori ce înseamnă asta. Șii ce înseamnă să fii abandonată, știi ce înseamnă să cauți cu sete, cu foame, cu dor, cu durere de afecțiune prezența cuiva din apropierea

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.