Categorie: Copii și copilărie

harbuz
Amintiri

Harbuz-amintire (pepene verde/lebeniță/lubeniță)

I se zice harbuz în Moldova. Îl găsești în toate piețele cocoțat în formă de piramidă pe tejghele, la bază sunt aceia mai rotunzi, mai masivi, în vârf cei mai mici și mai ușori. În sate strigă vânzătorii „harbuz, harbuz” și ies oamenii pe la porți să cumpere. Măcar o dată-n zi, vara, strigătul vânzătorului de harbuz se-aude în tot satul, e ca un refren al zilelor de vară cu care începi să te obișnuiești,

Citește mai mult »
Amintiri

A fost odată cel mai minunat bunic și a fost bunicul meu

A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt de acum încolo în felul în care se aștern asupra mea razele soarelui, ca să-mi amintesc ultimul început de vară pe care l-a mai putut trăi, ultimele mângâieri de soare care s-au mai așezat pe pielea lui. A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt în felul în care se vor înlănțui iarna fulgii și se vor lega unii de alții

Citește mai mult »
Amintiri

Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate, ca să îți fie mai ușor zborul de printre noi…

Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate ca să îți fie zborul mai ușor de printre noi. Sau poate că ți-a trimis bunica perechea ei de aripi ca să te aducă mai aproape de ea; 12 ani de singurătate printre stele nu i-au fost ușori nici ei. Îți mulțumesc, bunicule, pentru că mi-ai oferit loc de somn și de liniște în copilărie pe pieptul tău moale. Cred că cele

Citește mai mult »
finalul unei cărți poate avea altă poveste
Amintiri

La finalul unei cărți nu te așteaptă întotdeauna deznodământul. De acolo se poate începe o altă poveste.

Acum câteva săptămâni am avut de citit Ciuleandra, de Liviu Rebreanu, pentru cursul de literatură de la facultate. N-a fost primul meu contact cu această carte, pentru că am mai citit-o o dată în clasa a zecea. Nu mai rețineam foarte multe detalii, deși știam, în mare, ce se petrece acolo și, atât prima dată, cât și a doua oară, mi-a plăcut foarte mult. Am așteptat cu emoție finalul, dar nu dintr-același motiv ca de

Citește mai mult »
cand mainile lui miros a cafea, e forma de iubire
Amintiri

Când mâinile lui miros dimineața a cafea, e tot o formă de iubire: și mâinile mamelor și ale bunicilor miros a ceai de tei

Eu nu mă descurc să fac cafea. Nu cred că am făcut niciodată o cafea pe care să o simt gustoasă, de care să mă bucur și pe care să o sorb încântată de gust, să o savurez, să mă laud pe mine însămi (oricum n-o prea fac, în niciun context) pentru o asemenea cafea delicioasă. Am băut cafea bună, aromată, neagră, doar că mie nu-mi iese niciodată, așa că nici nu m-am mai chinuit

Citește mai mult »
Amintiri

Crăciun în pandemie, diferit și plin de amintire

M-am trezit dimineață și mi-am amintit cum în fiecare dimineață de Ajun în care eram acasă, îmi pătrundea în cameră miros de snițele pline de ou galben, de cozonac aromat și îndesat cu nucă. Mi-a rămas mirosul amintire și mi-e dor, fiindcă anul ăsta n-am ajuns acasă și aici n-o să pot să învii niciodată atât de deplin mirosul de copilărie. Mi-am împodobit, totuși, pereții locuinței în lumină. Crăciunul ăsta nu ne e nici ca

Citește mai mult »
Amintiri

Chiar dacă nu vom mai împodobi vreodată bradul împreună, încă vreau să te sun de ziua ta…

Au trecut 13 ani de când am împodobit pentru ultima oară bradul împreună, bunicule. 13 ierni ne-au nins zilele și amintirile de atunci. Eu aveam 8 ani, iar tu 55. Ce tânăr erai. Ce mică eram. Bunica era și ea acolo, cu ochiul în spatele retinei aparatului, apăsând cu degetul pe butonul care urma să ne transforme momentul în amintire. De Crăciunul acela eram doar noi trei acasă. Ultimul nostru Crăciun împreună ni se derula,

Citește mai mult »
Amintiri

Moș Nicolae poate sosi la orice vârstă, atât timp cât mai rămâne în noi doar o naivă amintire și un fulg de credință

Cine spune că timpul trece și odată cu el se îngustează fericirile, nerăbdarea, emoția? Poate că inimile rănite și triste cred asta. Dar și acolo, sunt sigură, se află încă fărâme de emoție neconsumată. Amintirile și trăirile se construiesc prin intermediul ființelor și cu ajutorul unui soi de iubire ce mai întâi ți-e întruchipat în tine însuți și apoi e trimis în lume. Mirosul de portocale și clementine ce învăluie încăperile se inhalează încă din

Citește mai mult »
Amintiri

Bunicule, din timpul care ne străbate nouă viețile, aș rupe un picior și o mână

Bunicule, din timpul care ne străbate nouă viețile, din timpul care se preschimbă ușor în neant și rămâne doar un pumn de amintire, aș rupe un picior și o mână. Cu mâna timpului ți-aș mângâia fruntea. Cu ea ți-aș fura neputința, durerea, chinul, lacrimile care îți coboară ușor de pe obrajii moi, netezi, atât de slăbiți. Ți-aș străbate fiecare loc bolnav din tine cu mâna timpului, bucățică cu bucățică, n-aș lăsa nici măcar o particulă

Citește mai mult »
Amintiri

Bunicul e cărunt și simt că mi-e dor de el, chiar dacă ne despart câțiva pași…

Mă simt ca un copil care își ia în pat jucăriile preferate și încearcă să adoarmă, dar e trist și speriat. Am în pat o pernă din copilărie și îngerașul meu care, de mai bine de 13 ani, dacă îl apeși, încă spune „Tatăl nostru”. E aici o parte din mobila din sufrageria apartamentului în care m-am născut și am copilărit până la 8 ani. Sunt în vitrină bibelourile bunicii, cănile, paharele, inclusiv patul pe

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.