Categorie: Amintiri

Amintiri

Astăzi n-am mai purtat geaca roșie

Astăzi n-am mai purtat geaca roșie și nu din motive de scepticism, ba chiar zic uneori că roșul aduce noroc, deși nu cred mereu în lucrurile astea. Adevărul e, de fapt, că eu cred în ele atunci când îmi doresc să se împlinească ceva, cred în ele în momentele în care am nevoie să o fac, pentru că de multe ori simt că trebuie să cred în ceva, oricât de infinitezimal ar fi, ca nu

Citește mai mult »
jurnal
Amintiri

10 mai 2021: niciodată n-am scris o filă de jurnal pe blog. A venit timpul.

Ies din bloc, dar încă de dinainte, de când mă aflam în lift și eram încă la etajul șapte, mă gândisem că n-ar fi trebuit să îmi mai iau geaca roșie pe mine, e destul de groasă și nu e cea mai comodă, mai ales că Google Weather mă anunțase deja că afară e cald, că sunt peste 20 de grade. Nu știu cum se face, dar de când am plecat de acasă la facultate

Citește mai mult »
finalul unei cărți poate avea altă poveste
Amintiri

La finalul unei cărți nu te așteaptă întotdeauna deznodământul. De acolo se poate începe o altă poveste.

Acum câteva săptămâni am avut de citit Ciuleandra, de Liviu Rebreanu, pentru cursul de literatură de la facultate. N-a fost primul meu contact cu această carte, pentru că am mai citit-o o dată în clasa a zecea. Nu mai rețineam foarte multe detalii, deși știam, în mare, ce se petrece acolo și, atât prima dată, cât și a doua oară, mi-a plăcut foarte mult. Am așteptat cu emoție finalul, dar nu dintr-același motiv ca de

Citește mai mult »
blogul meu
Amintiri

1 an de când blogul a devenit viu dedesubtul cuvintelor mele

Blogul acesta a existat cândva doar în imaginația mea, într-un vis pe care îl trăiam în gând, încet, temător, așa cum îmi trăiesc aproape toate visurile. A existat într-o amintire despre ce avea să fie, într-o amintire viitoare pe care mi-o proiectam în vârful inimii și așteptam timpul în care va lua o formă, i se va contura un trup, îi va bate și lui o inimă. Și s-a întâmplat asta fix acum un an,

Citește mai mult »
cand mainile lui miros a cafea, e forma de iubire
Amintiri

Când mâinile lui miros dimineața a cafea, e tot o formă de iubire: și mâinile mamelor și ale bunicilor miros a ceai de tei

Eu nu mă descurc să fac cafea. Nu cred că am făcut niciodată o cafea pe care să o simt gustoasă, de care să mă bucur și pe care să o sorb încântată de gust, să o savurez, să mă laud pe mine însămi (oricum n-o prea fac, în niciun context) pentru o asemenea cafea delicioasă. Am băut cafea bună, aromată, neagră, doar că mie nu-mi iese niciodată, așa că nici nu m-am mai chinuit

Citește mai mult »
Amintiri

Fericit e cel care știe să-și aibă grijă de inima și de lumea sa

Azi, de-a lungul zilei, am tot zărit diferite scrieri despre faptul că astăzi este Ziua Internațională a Fericirii. Le-am citit, am empatizat (sau nu) cu ele, apoi aproape c-a trecut ziua și, iată-mă, la finalul ei, încropindu-se în mine un gând despre fericire. Fericire la care n-am avut răgaz să mă gândesc prea mult, prinsă în filele cărților mele, cu creioane tocite la vârf de atâtea sublineri, cu foi aspre sau netede, desuete sau noi,

Citește mai mult »
Amintiri

E atât de ușor: să râzi, să renunți, să-i vezi, să cauți

e atât de ușor să râzi când vulturii îți mănâncă din stârvul amintirii și rămân resturile pe care nu le mai ții în tine. se spune că vulturii caută mereu cadavrele în descompunere și își hrănesc dintâia foamete din resturi ascuțindu-și mai întâi ciocurile de stâncile munților scobesc în calcar și în piatră se înălță cu trupurile flămânde către locul de unde îmi place să cred că se naște albastrul pe care îl visez cu

Citește mai mult »
Amintiri

Nu te speria niciodată dacă va începe să-ți plouă cu timp

Ploua cu timp în unele zile ca atunci când își ispășeau norii din vieți și se spărgeau într-o zarvă de picături reci și împrăștiate. Dintr-odată aveam o secundă în plus pentru tine și alte secunde în plus pentru a simți cum din mine se înlănțuie captive catene cu fragmente din iubire și cum iubirea dinăuntrul meu se interschimba de cele mai multe ori sincronizat cu schimbul catenelor din tine. Dintr-odată aveam o oră în plus

Citește mai mult »
două inimi
Amintiri

Tratat de poezie-biologie: cum poți trăi cu două inimi

Nu știa niciodată cum putea să trăiască de atât timp cu două inimi. Una avea patru camere goale pe care niciodată nu le umplea cu nimic, nici măcar nu se descălța când intra într-una dintre ele. Pășea înăuntrul lor cu aceiași papuci pe care îi folosea afară și nu se temea că ar murdări podeaua, de fapt nici nu era o podea, într-una dintre ele era doar mult rumeguș pe jos. Acolo s-au tăiat la

Citește mai mult »
zborul păsărilor
Amintiri

Despre zborul păsărilor și despre frumusețea ce se naște din aripi și din pene

„De ce-și iau păsările zborul? Oamenii serioși îți vor spune că pentru a se deplasa, a-și căuta de mâncare, a explora cerul, pe scurt, chestii utile. Ce oribil! Nu, păsările zboară tot așa cum cântă, de plăcere, pentru frumusețea gestului, pentru euforia clipei.”, scria Eric-Emmanuel Schmitt în cartea sa, Felix și izvorul invizibil (pe care v-o recomand din suflet). Citatul mi-a amintit de un moment de zilele trecute, de un zbor de păsări ce m-a

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.