Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate, ca să îți fie mai ușor zborul de printre noi…

Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate ca să îți fie zborul mai ușor de printre noi. Sau poate că ți-a trimis bunica perechea ei de aripi ca să te aducă mai aproape de ea; 12 ani de singurătate printre stele nu i-au fost ușori nici ei.

Îți mulțumesc, bunicule, pentru că mi-ai oferit loc de somn și de liniște în copilărie pe pieptul tău moale. Cred că cele mai liniștite somnuri acolo le-am avut.

Îți mulțumesc pentru sania mea de lemn pe care mi-ai făcut-o. Pentru plimbările prin zăpadă. Pentru acea zi în care am căzut de pe sanie cu capul în zăpadă și nu știam ce se întâmplă. Dar știam că o să te întorci după mine de îndată ce vei vedea că nu mai sunt pe sanie și mă vei ridica. Așa ai făcut întotdeauna. Știam că, oricât de obraznică aș fi, bunicul e acolo ca să îmi ia apărarea. Bunicul nu mă lăsa să plâng. Bunicul râdea întotdeauna cu mine și bunicul se uita la desene animate cu mine. Bunicul îmi făcea lapte acru și pregătea friptura în ceaun.

Îți mulțumesc că m-ai iubit atât de mult. Atât de mult încât la un moment dat te simțeam că pe un tată. Atât de mult încât tuturor le spuneam că vreau să mă ducă tataia la grădiniță sau la școală. Atât de mult încât m-ai crescut ani întregi. Atât de mult încât în ultima vreme vorbeam des și nu voiam să treacă mai mult de două-trei zile fără să te sun. Atât de mult încât tu ai plecat de printre noi știind ce cărări îmi șoptește sufletul să mai străbat. Pentru că eram conștientă că nu o să mai rămâi atât de mult printre noi, am vrut să fii tu acela care va ști înaintea tuturor drumurile pe care mă îndeamnă inima să le urmez. Și îți promit că nu o să mă abat de la ceea ce visez. Ai fost tare mândru în ultima vreme de mine, de realizările mele și m-am bucurat să știu că îți mai pot colora zilele înnegrite de durerile bolii cu lucrurile frumoase pe care le făceam eu.

Am avut prea puțină vreme să mă pot bucura de prezența ta. Au fost perioade lungi în care nu am știut nimic unul de altul, iar acum aș încerca să schimb asta și te-aș vizita mai des, aș veni să îmi fierbi porumb sau să îmi dai miez de nucă, să mă duci în grădina și să îmi culegi mere. Dar știi că uneori lucrurile astea nu au ținut numai de mine și când ești copil nu te gândești la vremea în care cei iubiți își iau aripile și zboară.

Pentru mine rămâi un luptător. Știu cât de tare ai suferit în ultimul an. Știu că pentru tine ți-e eliberare somnul ăsta veșnic. Pentru mine, pentru mama, pentru năni, rămâi un dor etern, durere care nu se stinge, o prezență pe care o vom iubi mereu, un tată, un bunic, un om care făcea mereu glume. Cine își mai ciulește de acum încolo urechile așa cum făceai tu, tataia? Cum o să mai știu cum se auzea glasul tau? Cum să nu-ți uit îmbrățișarea? Cum să îți mai simt căldura mâinilor și a obrajilor? Cui mai pot spune încă o dată că-l iubesc? Fiindcă în noiembrie, când te-am văzut pentru ultima oară, ți-am spus că te iubesc. Și mi-ai răspuns. Și-aș fi vrut să-ți mai spun și pentru ultima dată, chiar ieri, când ți-am auzit vocea, când mi-ai mulțumit că te-am sunat, când te-ai bucurat pentru notele mele, când mi-ai spus că îți e greu…

Te iubesc, bunicule, zbor lin printre stele, strânge-o pe bunica în brațe din partea mea, din partea mamei, din partea lui năni, și vă rog să aveți grijă de noi trei în continuare, vă rog să ne trimiteți îmbrățișări în vise, vă rog să fiți acolo mai bine decât ați știut să fiți aici, pe pământ, unul cu altul, unul fără altul. Am cerut timp în plus pentru tine și n-am avut atât cât aș fi vrut. Niciodată nu ar fi fost suficient. A rămas acum o lipsă a timpului pe care îl adun timpului meu fără tine, un timp apăsător, dureros, un timp în care știu că atunci când o să te sun n-o să-ți mai aud glasul vreodată și atunci când o să mai vin la tine, n-o să ieși cu mine în fața porții ca să mă conduci. N-o să-mi mai culegi pere. N-o să mai râzi cu mine. N-o să mă mai ții în brațe.

bunicul si bunica
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Amintiri

Cine adoarme în mine

Cine adoarme în mine e semn că l-a furat somnul un somn al uitării care își descântă visele în interiorul organelor mele și își evacuează

Citește mai mult »

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.