Cum e atunci când poți să uiți, când vrei să uiți?

Privesc cu stupoare  priviri rătăcite, desuete, în care sufletul e, pentru ambele ființe, arid. Și mă uit insistent, și mă întreb într-un mod bizar, cum poți să uiți? Apoi vine altă întrebare, și cercetez de unde vine uitarea. Mi-e echivoc cuvântul, îmi camuflez conștiința care știe că, indiferent de obârșiile acestui cuvânt,  eu am uitat. […]