Ură

„Ura este, cu mult mai presus de altceva, cea mai indelungata placere. Oamenii iubesc in pripa, dar urasc linistit, pana la moarte.”

Am rămas năucă când mi-am dat seama câtă ură se ascunde în noi. În unii dintre noi… sau poate toţi. Şi cum nu există perfecţiune, acest sentiment mă urmăreşte şi pe mine, probabil zilnic şi uneori incontrolabil. Dar mă chinui să îi spun stop şi să îi arăt că sunt mai puternică ca ea şi că da, sunt(em) prea tânără(tineri) pentru a urî lumea atât de mult. Mi-am adus aminte de clipele când eram copii. Exista şi atunci ură însă nu ştiam de acest termen şi deşi, involuntar, am auzit de el, nu îl băgam în seamă. Pentru că indiferent dacă ea/el ne lua jucăria, ne supăram puţin apoi unul din noi (de obicei acela) îşi cerea scuze (sa nu), dar oricum, fără acest aspect, noi ne continuam jocul ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. De aia prefer să călătoresc spre trecut… să uit de ură, de ranchiuna asta pe care o port uneori… Şi oricât de tare aş încerca să mă stăpânesc, aceste sentimente mă domină. Şi da, sunt o persoană orgolioasă până în pânzele albe (şi cei care ma cunosc foarte bine ştiu ce spun). Iar de obicei nu e prea bine asta. Iar ura… ura ar trebui să dispară complet, să nu ne mai controleze vieţile si inimile, să ne lase să ne bucurăm pentru realizările altora şi îndiferent dacă ne-au greşit, să ne lase să îi iertăm. Pentru că „ura naşte ură” şi ar fi cazul să nu ne lăsăm pradă acestui sentiment, pentru că e păcat să ne umplem viaţa cu un astfel de nimic…

“Always forgive your enemies; nothing annoys them so much.” (Intotdeauna iarta-ti dusmanii. Nimic nu-i deranjeaza mai tare.)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.