Uneori, mi se face dor să fie din nou început

Știi, uneori mi se face dor să fie din nou început, să învăț cum să te prind de mână, să înțeleg felul în care mâna mea se așază înăuntrul mâinii tale și-i ia forma într-un fel pe care nici acum nu-l descifrez, dar e exact ca o piesa de puzzle lipită între degetele tale mai mari și mai puternice ca ale mele.

Uneori mi se face dor să te cunosc. Deși mi se pare că doi ani n-au fost suficienți ca să știu tot despre tine. Încă te descopăr, cu toate că am impresia, de cele mai multe ori, că știu deja atât de multe. Și știu. Chiar știu. Însă, se întâmplă să mă dezmint și să înțeleg că sunt unele firimituri din tine care așteaptă sărutate, oblojite, mângâiate, recunoscute de către mine. Părți care au stat ascunse sau lucruri a căror vreme n-a venit încă.

Dar, cum să-ți explic, cu toate că nu m-aș mai întoarce niciodată fizic la acea după-amiază din februarie, mi se mai face câteodată dor de început. Nu, nu, nu pentru că era mai bine, mai frumos, mai colorat atunci. Acum am învățat o mare parte din curcubeul nostru, mi-am pictat mâinile cu multe din culorile sufletului tău, am văzut mai mult frumos, am trăit mai multă emoție, tumult, iubire, fericire, așteptare.

Și cred că e normal să mi se facă dor de ceva ce n-o să mai fie niciodată, dar care mi-a adus un amalgam de trăiri. Cred că e firesc să vreau să mă întorc cu mintea într-un timp abia început. Pentru că timpul nostru abia atunci și-a născut secundele și minutele. În momentul în care, știi și tu povestea, erau două mâini tremurânde care își atingeau degetele într-o strângere diafană și un iaz înghețat.

Mi-e dor să ne plimbăm din nou pe același iaz înghețat. Mi-e dor să te văd mâncând încet dintr-un croissant cu unt, ca mai apoi, ceva săptămâni mai târziu, să aflu că ție de fapt îți place să mănânci foarte repede și voiai doar să te sincronizezi cu felul în care eu gustam din croissant.

Mi-e dor să fie martie, să ningă, să ningă peste noi, să ne spunem „mereu”, deși e o promisiune pe care nici măcar n-o înțelegeam, iar mai apoi, după câteva minute, la un felinar peste care se așază fulgii, unde lumina difuză ne înconjoară, să-mi spui pentru prima dată că mă iubești.

Mi-e puțin dor să-mi fie frică să-ți ascult inima. Acum două seri am adormit cu capul lipit de inima ta, la început nu puteam să mă apropii prea mult de ea, mă îndepărtam mereu de sunetul ei. Mi se părea că, dacă îi voi simți prea mult vibrațiile și bătăile, dacă o să-i memorez prea mult sunetul, dacă o să știu când șoptește, când râde, când plânge sau când înoată în zgomote puternice, n-o să mai pot uita niciodată și înăuntrul inimii mele va fi sunetul inimii tale. Și parcă bătăile ei erau atât de intense, încât îmi era teamă să le înțeleg sau să le percep, mă îndepărtam și îmi culcam capul mai departe de ea, undeva unde să n-o pot auzi.

Dar, de curând, am adormit ascultându-ți inima. Nu mi-a mai fost frică să-i rețin sunetul, îl știam deja de multă vreme, oricât de tare m-aș fi ferit să o fac. Unele lucruri se petrec înainte să decidem noi ce vom face în continuare, fără să ne dăm acordul sau fără să negăm. La fel cum m-am îndrăgostit de tine. Fiindcă nici tu și nici eu n-am semnat înainte o hârtie în care am ales să ne dăruim unul altuia bucăți din inimă, secunde, minute, ore, zile, ani, mângâieri, aripi, iubiri.

Nu mi-e dor să mă îndrăgostesc de tine, să știi. Pentru că încă o fac zi de zi. Dragostea mea n-a început acum doi ani, în februarie, fiindcă, recunosc, nu te-am iubit încă de când am început să ne ținem de mână. Dar, inexplicabil și cu atât de mult freamăt, iubirea a sosit încet, definitiv, ca o picătură de ploaie pe care o simți pentru câteva secunde pe piele, e rece, curată, mică, dar apoi dispare înăuntrul tău și pielea ta va purta mereu atingerea ei.

Astăzi m-am îndrăgostit din nou de tine când ai venit de-atâtea ori la mine să mă strângi în brațe și să mă săruți. Aseară m-am îndrăgostit de tine în timp ce voiai să mă faci să adorm și îmi șopteai cele mai frumoase și mai duioase cuvinte. Și-n fiecare zi o fac din nou și din nou.

Nu, nu, te rog să înțelegi, nu aș vrea să mă întorc fizic la început. Nu aș vrea să o luăm de la capăt în niciun fel posibil, deși poate că acum aș proceda diferit în anumite privințe, poate că aș lua alte decizii. Aș vrea să știi că ai adus atât de multă trăire înăuntrul meu, că m-ai făcut să iubesc atât de adânc și atât de pătimaș, încât mi se face câteodată dor de felul în care a început totul, de momentul în care ni s-a născut timpul, de primele secunde cu tine.

Mi-e dor să fiu din nou la început pentru că simt că m-ai învățat atât de multe lucruri sau că le-am învățat împreună, lucruri pe care acum le știu foarte bine, de exemplu, felul în care atunci când te trezești ai pielea atât de albă și moale, catifelată și ochii mult mai mici, dar cu atât de multă culoare și licărire înăuntrul lor. Mă bucur atât de mult că am aflat toate astea despre tine și aștept să te cunosc în continuare, atâta vreme cât ne vom dărui unul altuia timp să o facem.

Pur și simplu mi se face dor de început pentru că e normal ca înăuntrul inimii tale să fie un freamăt și-un strigăt pentru orice amintire care te face fericit. Ei bine, mie mi-e dor și de ziua de ieri cu tine. Mi-e dor și de acum câteva minute, când ai venit spre mine, m-ai strâns în brațe și m-ai întrebat despre ce scriu, dar n-am vrut să-ți zic pentru că oricum o să citești în curând.

Și cred că e atât de minunat să-ți fie dor. În felul acesta știi că tot ce-ai trăit nu e în zadar și nu se pierde în întunericul trecutului, în zgura timpului, ci rămâne o amintire veșnică, spre care te întorci pe aripile amintirii și uneori te îndrepți spre acel loc doar cu sufletul.

Fiindcă eu mă întorc cu sufletul spre tot ce-am fost cândva, spre felul în care a început totul, spre luna trecută, spre ziua de ieri, dar și spre azi, fiindcă sunt convinsă că în viitor nu-mi voi dori să mă întorc numai spre începutul nostru, ci și spre ziua de azi. Și spre fiecare a zi a noastră, în același timp mulțumind pentru prezentul nostru.

Photo by David Núñez on Unsplash

Uneori mi-e dor să fie din nou început
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

2 Responses

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.