Trăim într-o țară în care, dacă ești femeie, e vina ta dacă s-a ajuns la viol

Este trist să spun asta, dar e adevărul. Țara în care trăim o face pe femeie vinovată pentru viol. Nu, nu bărbatul care a violat-o e vinovat, el nu are nicio vină pentru că ea umbla cu fustă scurtă, cu bluză decoltată, cu pantaloni strâmți. Cine a pus-o să poarte hainele alea? Nu are și ea un pic de decență? Cum să-și țină săracul bărbat în frâu poftele carnale, hormonii, când vede o pereche de sâni mai proeminenți prin tricou și un fund mai bombat în colanți? Și de ce s-ar abține, la urma umei e vina ei, nu?

Da, din păcate, asta e mentalitatea lor. Dacă o femeie poartă ceva mai deocheat din punctul de vedere al societății, dacă femeia e aranjată, eventual dacă e minoră și arată bine, e rost de viol. Cum altfel? Și-apoi, când fata se duce să-l denunțe pe bărbat, când vrea să-și facă dreptate, când numai ea știe ce e înăuntrul ei, ce se întâmplă? Nimeni nu o ia în seamă, iar violatorul vine și îi dă foc. O arde. Cred că știți de cazul fetei de 17 ani violate de un criminal care a ucis 5 oameni și care a fost scos din închisoare înainte de termen pentru buna lui purtare, cu siguranță acolo s-a schimbat, da, a devenit un om onest, care nu o să mai omoare, un om de bază al societății, un om pe care trebuie să-l eliberăm și să-l protejăm, și-a învățat săracul lecția printre gratii, unde mai puneți că a avut și bune purtări.

Dacă nu știți despre ceea ce vorbesc, vă invit să citiți AICI.

Pe mine mă depășește, dar cum poți să eliberezi condiționat un CRIMINAL care a OMORÂT 5 OAMENI, a luat 5 vieți, doar pentru că a îndeplinit anumite criterii? El era condamnat pe VIAȚĂ! Cum să-l eliberezi? De ce să-l eliberezi?

Mi-e groază și mă doare realitatea țării în care trăim, țara care eliberează criminalii și infractorii, țara în care ți-e frică să porți o fustă mai scurtă pe stradă pentru că te gândești că va fi cineva după colț care să se holbeze la tine, un bărbat a cărui privire să te sperie și eventual să înceapă să te pipăie prin mijloace comune de transport și chiar pe stradă. Țara în care femeile nu au voie să poarte colanți strâmți pentru că bărbații nu vor rezista să nu le privească cu poftă și-apoi vor trece la fapte – eventual un comentariu, un „Ce faci, păpușă?” (sau mai bine păpușe, că se poartă), o pipăială, o îmbrânceală și chiar o încercare de a o viola. Dacă nu o încercare, atunci clar actul propriu-zis de viol.

Nici nu vreau să mă gândesc câte femei au fost violate până acum. Câte minore, câte femei în toată firea, câte bătrâne. Pentru că da, într-o țară ca România nu numai femeile tinere, care arată într-un anume fel, care poartă fuste scurte și bluze decoltate sunt violate, ci și cele mai în vârstă, bătrâne chiar. Ele sunt considerate de moravuri ușoare, că da, dacă au fost violate e strict vina lor, ele și-au cerut-o, sunt doar niște desfrânate care umblă aproape dezgolite pe străzi, normal că bărbatul nu poate rezista!

Mie una mi-e frică să merg singură noaptea pe stradă. Am avut parte și eu, la rândul meu, de episoade neplăcute cu fel de fel de bărbați care nu vor ști niciodată ce e respectul pentru femeie și pentru corpul său. Am impresia, de fapt sunt convinsă că mulți bărbați își consideră femeile proprietatea lor: eu îți zic să faci aia, tu o faci, dacă vreau asta acum, îmi faci, altfel îți trag una de nu te vezi și exemplele pot continua.

În Fălticeni stăteam într-un bloc care nu neapărat că e mai la dos, dar nu prea vezi ce se întâmplă acolo din cauza copacilor. Îmi era extrem de frică să vin singură noaptea acasă pentru că nu știam cine mă așteaptă acolo, și nu o dată era câte un bărbat sau mai mulți bărbați care fumau și beau prin preajmă, pe bănci. Într-o seară, destul de târziu, veneam acasă și am observat cum cineva fuge după mine. Am reușit să întru în bloc (trăiască interfoanele și faptul că ușa se blochează automat, bună invenție!), respectivul era sigur beat pentru că nici nu a putut să se țină pe picioare.

Destul de recent, înainte ca facultățile să se închidă, ieșeam de acolo și în apropiere un bărbat își ținea mâna la organele genitale, se uita cu o privire ciudată la mine, ba chiar s-a oprit în fața mea și s-a apropiat de mine. L-am ocolit, am grăbit pasul și mi-am întors privirea pentru că voiam să văd dacă mă urmărește. El s-a oprit în loc și mă privea, apoi și-a văzut de drum.

Mi s-a mai întâmplat să fiu oprită de diverși indivizi cu diferite întrebări, claxonată. Acum cățiva ani, pe o stradă cu o circulație mare, un bărbat m-a văzut, a încetinit mașina și m-a întrebat: „Ce faci, țușca?”. Era un bărbat de peste 50 de ani, cu siguranță. Mi-am văzut de drum, el părea că vrea să oprească.

Altă dată eram cu o prietenă pe stradă și un bărbat ne-a întrebat dacă nu vrem să urcăm. Nu cred că aveam mai mult de 14 ani, nu mai rețin exact.

Și chiar ieri un bărbat de vreo 50 de ani, chiar mai mult poate, mi-a scris pe pagina de Facebook a blogului și mi-a propus să ne întâlnim: „Haide să ne întâlnim, Ada”.

Și asta se întâmplă nu zecilor, nu sutelor, ci miilor de fete. Zi de zi. Chiar și-acelora ce nu poartă nimic care să ia mintea bărbaților, să-i determine să își dorească să se holbeze. Oricum mulți dintre ei o fac foarte ostentativ indiferent cu ce ești îmbrăcată, îi vezi de obicei din mașini cum întorc privirea, eventual te claxonează, îți zâmbesc, îți fac vreun semn. Sau trec pe lângă tine și te analizează din cap până în picioare.

Nu e normal ce se întâmplă! Nu e normal ca unei fete care își dorește să poarte o fustă mai scurtă sau o pereche de colanți să-i fie frică să iasă din casă. Nu e firesc să ne fie frică să ieșim din casă la ore târzii sau să venim acasă la ore târzii, pentru că habar nu avem cine ne poate aștepta după colț.

La fel cum nu e etic, ba chiar e imoral să fim încă considerate proprietatea bărbaților, ei să creadă că ne pot domina, că au drepturi asupra noastră și asupra corpului nostru și-și pot satisface poftele carnale ori de câte ori simt nevoia să o facă, ori de câte ori își doresc, fără acordul nostru în prealabil.

Nici nu îmi pot închipui cât de tare doare un viol din punct de vedere psihic, căte urme lasă atât pe trup, cât și înăuntru. Ce traumă imensă e pentru orice femeie, fie că este minoră sau nu. Cât de dureros este să știi că ai un corp și el nu-ți aparține, că un bărbat poate să facă ceea ce dorește cu el, atunci când dorește, atunci când vrea el. Cum trebuie apoi să te raportezi la un act sexual știind că pe corpul tău a pus mâna cineva în timp ce tu plângeai și îl implorai să termine, în timp ce nu numai că ți-era frică, dar îți era și scârbă, și durea totul, fiindcă nimic nu mai avea să fie la fel după.

Nimic nu mai e la fel după un viol. Uneori ți se face scârbă doar când te atinge vreun bărbat „din greșeală” pe picior, pe fund, fără consimțământul tău sau când se holbează la tine ostentativ. Dar cum o fi să-ți atingă trupul, sânii și tu să nu vrei asta? Nici nu-mi pot imagina ce înseamnă și câtă durere și frică e înăuntrul unei femei violate.

De ce trebuie educația sexuală? Iată de ce. Pentru că fetele au dreptul să știe că au un corp și că e proprietate privată, doar el trebuie să-și dea consimțământul. Pentru ca ele să știe că orice act de viol trebuie reclamat și nu ținut secret, de frică că află părinții sau din cauza fricii părinților de a nu afla vecinii, rudele etc. Pentru ca băieții să învețe să respecte corpul femeilor.

Un viol e ilegal și imoral. Violatorul trebuie reclamat la poliție. Cu toate că la noi violurile sunt provocate tot de femei. Un viol în România se petrece din cauza fetelor, că ele sunt de moravuri ușoare și umblă dezbrăcate pe stradă, decoltate, cât mai provocator pentru săracii bărbați care poftesc. Cam așa gândește lumea în România, atât bărbații, cât și unele dintre femei care ar putea avea mai multă compasiune față ele, chiar dacă n-au trăit nicio experiență care să le marcheze prezentul, viitorul, chiar și întreaga viață.

Poliția, din câte văd, nu face nimic. Ba dimpotrivă, eliberează criminalii și îi apară, odată ce un bărbat ieșit din închisoare a putut să violeze o fată și apoi i-a dat și foc, cu toate că fata a făcut reclamație la poliție și nimeni n-a băgat-o în seamă. Cu toate că a avut curajul (deși nu e curaj, ar trebui să fie normalitate pentru orice femeie violată) să meargă la poliție, n-a fost protejată, n-a fost aparată de nimeni, poate nici măcar crezută. De multe ori fetele, femeile nici nu sunt crezute că au fost violate, și dacă da, oricum e vina lor, ori pentru că s-au urcat într-o mașină, ori pentru că purtau ceva prea strâmt, ori pentru că au consumat alcool și implicit erau mai vulnerabile, deci de ce să nu fie violate?

E dureroasă lipsa de interes a autorităților, a țării întregi care nu știe să-și protejeze minorele, femeile. E dureros că o femeie violată va avea traume toată viața, iar majoritatea dintre ele nu vor fi tratate, pentru că ea nu va apela la un ajutor specializat (psiholog, de exemplu) de teamă, de rușine, din cauza lipsei banilor. Poate nici nu va vorbi cu nimeni despre viol, poate că-i va fi frică să le spună părinților și nici nu va merge la poliție. Până nu se vor lua măsuri serioase, până nu va fi considerat violul complet ilegal și femeile vor fi respectate, până nu vom ști să depășim mentalitățile învechite, chiar pline de pânze de păianjen, că o femeie violată și-o cere și că o fustă mai scurtă și ceva mai decoltat înseamnă implicit că femeia își dorește să fie violată, că asta caută și că bărbatul nu trebuie provocat, până nu vom înțelege că o minoră de 13 ani care are parte de un act sexual cu un bărbat mai mare decât ea nu are discernământ și nu e o alegere bine gândită, rumegată, nu se va schimba nimic.

Minorele, femeile, bătrânele vor fi încă violate. Ne va fi încă frică să umblăm pe stradă noaptea, nu vom ști niciodată la ce să ne așteptăm, vom fi încă fluierate, vom fi încă claxonate și invitate înăuntrul unei mașini, ba chiar pipăite, mai ales când colanții sunt strâmți și fusta e mai scurtă. Și asta doar pentru că există în noi o veche și subredă mentalitate care nu ne lasă să privim mai adânc și mai cu compasiune. O mentalitate care ne face să stăm pe loc, să nu evoluăm și să nu ne protejăm femeile, să nu le respectăm, să nu avem grijă de ele, ba chiar să încurajam violul spunând că acelea care umblă într-un anume fel îmbrăcate merită violate. Și cred că pentru mulți bărbați trebuie o reeducare, o reeducare în sensul în care ei să înțeleagă că femeile nu sunt nicidecum un obiect pe care ei să îl manipuleze așa cum vor, în care să priceapă că un corp de femeie e ceva ce trebuie respectat și nu pipăit și atins când ai tu chef, că o haină mai decoltată nu trebuie să te dermine să vrei să întreții acte sexuale cu acea femeie, deși sunt convinsă că în spatele unor bărbați care violează și au un comportament agresiv față de femei sunt probleme nu mari, ci extrem de mari, iar poliția de cele mai multe ori îi lasă liberi și ei vor continua să se ocupe de câte un viol în urma căruia o femeie va avea traume pe viață.

Trăim într-o țară în care, dacă ești femeie, e vina ta dacă s-a ajuns la viol
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

11 Responses

  1. Ce bine ai pus punctul pe „i” draga Ada! Exact asa se intampla in Romania. Si dupa atata amar de vreme in care cazurile se inmultesc de la an ce trece, tot nu se face nimic. Dar stii ce cred eu? Ca violul este de regretat si trebuie clar facut ceva decisiv pentru asta. Dar mai exista hartuirea de la munca, de la scoala si asa mai departe. Cum zici si tu, de mici copiii de ambele sexe trebuie invatati cum sa se respecte intre ei si sa nu depaseasca limita fara consimtamant. Eu cred ca pana si femeile politist sunt hartuite sexual, poate fizic, si mai ales in cuvinte, de catre colegii lor, care bineinteles ca se considera mai presus datorita sexului lor. Dar vezi tu, educatia asta nu o primeste toata lumea, toti copiii. Adica copiii din Romania nu primesc toti educatie de baza, daramite educatie sexuala sau alte sfaturi de la oameni specializati sau de la parinti. Si de multe ori, exemplul personal, din familie sau din grup, duce la asemenea cazuri grave.

    1. Așa este, complet de acord cu hărțuirea de la muncă, de pe stradă, din mijloace comune de transport… Și așa e, din nefericire nu toată lumea primește o astfel de educație – nu toți copiii înțeleg că al lor corp e proprietate privată, nu toți înțeleg că nu e normal să iei în derâdere o femeie și să o hărțuiești etc. Mi se pare tare trist.

  2. Cred ca in mare parte ai dreptate, dar parca vad ca lucrurile încep sa se rezolve, la modul oamenii din politie se trezesc puțin. Nu de ajuns, evident,dar e bine ca se ia totuși acțiune.

    Nu mi-e frica sa merg seara pe strada, insa nici nu ma îmbrac prea indecent.

    1. De îmbrăcat nu mă îmbrac nici eu prea indecent, nu-mi stă în fire, dar nu am nimic împotrivă cu cele care o fac și nu mi se pare un motiv suficient astfel încât să fie violate, fluierate, hărțuite.

      Iar referitor la frica de a ieși noaptea din casă, când eram acasă îmi era mult mai frică, aici, la Cluj, aș putea zice că mi-am mai liniștit teama.

  3. Trist dar adevarat. Cunosc sentimentul fluieratului, clacsonatului, pipaitului, propunerilor indecente, mesajelor pe fb si alte cele. As vrea sa se faca gratuit daca se poate un curs de autoaparare si sa se dea la final cate un spray lacrimogen pentru protectie.

  4. Nici nu știu de unde să încep acest mesaj…
    Este de-a dreptul oribil ceea ce se întâmplă și nu îmi vine să cred ce gândire pot avea unele persoane, există inclusiv femei care sunt de acord cu violul sau consideră victima ca fiind o problemă și nu agresorul.
    Eu stau într-un oraș de munte, o stațiune frumoasă și foarte circulată. Până și aici avem astfel de mentalități și în școală am întâmpinat câteva probleme (în urmă cu foarte mulți ani, dar încă există problemele). Ba chiar erau profesori care ne spuneau nouă, fetelor, că ar trebui să fim fericite și să ne simțim bine că vin băieții să ne atingă.
    E o poveste lungă pe care am putut să „o rezolv” cu înjurături și să dau cu tot ce prind ca să mă lase în pace – la fel și restul fetelor care nu acceptau așa ceva. Însă erau și fete care stăteau și chiar le plăcea, ba chiar erau apreciate de profesori că nu „sar la bătaie”.

    1. Deci să fii profesor și să susții toată nebunia asta mi se pare pur și simplu aberant, grețos. Oricum, nu ar trebui să mă mire, că doar sunt profesori care se dau la elevele lor, le șantajează și nu numai, din păcate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

SuperBlog 2020
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Particip la SuperBlog 2020!

Recunosc, îmi era dor de competiții. De emoțiile de dinainte, de emoțiile din timpul competiției, de dorul de după, de elanul pe care îl capeți,

Citește mai mult »

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.