Cum știi că vine toamna?

cum știi că vine toamna?te duci într-un muzeu. într-un oraș total necunoscut. nu-i știi străzile și nici mirosul. habar nu ai cum îi arată intersecțiile și la un moment dat simți că te poți pierdeapoi te oprești în fața unei ferestre. e o fereastră veche, verde și lângă ea e o ușă. o fereastră dintr-o […]

Nu te speria niciodată dacă va începe să-ți plouă cu timp

Ploua cu timp în unele zile ca atunci când își ispășeau norii din vieți și se spărgeau într-o zarvă de picături reci și împrăștiate. Dintr-odată aveam o secundă în plus pentru tine și alte secunde în plus pentru a simți cum din mine se înlănțuie captive catene cu fragmente din iubire și cum iubirea dinăuntrul […]

Ce-ar fi să nu uiți niciodată să…

Să-ți răsune în timpane sufletul de viu ce este. Să-ți fie acoperite urechile cu cele mai frumoase melodii ale lumii și să ți se cânte viața în frecvențe consonante de bucurie. Să te strecori într-o plapumă netedă și să-ți sorbi cafeaua fierbinte în timp ce în minte ți se preling cuvintele cărții pe care tocmai […]

Stenografia timpului care mereu trece

mi-am stenografiat timpul într-o contragere l-am adunat în sine însuși ca pe niște bucăți de ceară fierbinți care alunecă pe suprafața lumânării apoi se lipesc de lemnul neted și prăfuit pe care le apuc și le fac ghem în timp ce degetele mi se înroșesc și se desprinde de pe ele pielea foaia ascuțită și […]

Bunicule, din timpul care ne străbate nouă viețile, aș rupe un picior și o mână

Bunicule, din timpul care ne străbate nouă viețile, din timpul care se preschimbă ușor în neant și rămâne doar un pumn de amintire, aș rupe un picior și o mână. Cu mâna timpului ți-aș mângâia fruntea. Cu ea ți-aș fura neputința, durerea, chinul, lacrimile care îți coboară ușor de pe obrajii moi, netezi, atât de […]

Când m-a întrebat dacă…

despărțire

Atunci când m-a întrebat dacă o să-mi fie dor, am negat într-un stil absurd. M-a privit cât pentru o secundă eternă și, într-un fel tacit, Într-un dans nebun a făcut un pas, un pas înapoi. Apoi, dintr-o minusculă pășire pe clandestina tină a Gheei, am numărat doi Și l-am lăsat. Conștiința-mi șoptea vehement că va […]

Așteptare dezlănțuită în sufletele noastre

Așteptare

Câteodată, se dezlănțuie în noi o liniște de parcă ne aflăm într-o prelungă așteptare. Stăm înăuntrul inimilor noastre, în mijlocul lumii lor, așteptând lent, vibrant, cu trăirile și visurile flămânde. Unii își așteaptă iubiții sau iubitele scăldați în culoarea amintirii și a dorului. Pentru alții așteptarea e măcinată de frică, fiindcă niciodată, gândesc ei, așteptările […]

De ce să simțim recunoștință astăzi?

recunoștință în vremuri tulburi

E o perioadă în care poate că găsim cu greu motive de recunoștință. Ori nici nu ne gândim la ele, pentru că ne concentrăm mult mai mult pe ceea ce e rău și uităm să căutăm și binele din orice situație. Uităm de speranță, uităm de optimism, suntem speriați și îngroziți. E mai mult decât […]

Trăim cu adevărat în prezent?

Trăim cu adevărat în prezent?

Eram pe o stradă din centrul Clujului. Așteptam la o trecere de pietoni și, la scurt timp, m-am întrebat dacă trăim cu adevărat în prezent. Voiam să se facă verde, să mă duc înspre stația de tramvai și să ajung acasă. Aveam înăuntrul meu niște gânduri care nu-mi dădeau pace și-mi măcinau mintea. Mă anihilau […]