Ce barcă singură e, zise marea legănând-o în valuri

Ce barcă singură, zise marea legănând-o în valuri

– Ce lemn grunzuros are, un maro pământiu, aproape spre negru, ah, parcă se-apropie de culoarea cenușii și nu de cea a copacului. Ce barcă singură e, uite-o, stă toată ziua acolo, în largul meu, în mijlocul trupului plin de spasmele valurilor, încărcat cu țipetele nevrotice ale peștilor, ale rechinilor ce-și caută prada, o încolțesc, […]

Un exercițiu pentru când te simți abandonat, părăsit

Rana de abandon

Aș vrea să scriu mai multe despre rana de abandon, pentru că e o rană pe care o am în mine, e o rană care mă copleșește adeseori, care mă determină să fiu tristă, care există înăuntrul meu încă de când eram foarte mică. Mă simt deseori abandonată – copilul abandonat din mine, iar această […]

Natura e singură. Dar omul?

natura

Privim cu nesaț peisajele în care natura e singură. Dar omul? Și omul e lipsă. Peisajele acelea în care domină singurătatea și natura își intră în drepturi vehement, prin propriile sale legi, fără fărâme de existență a oamenilor în jur. Totuși, ne sperie singurătatea. Fiindcă dacă avem în față priveliștea unui om singur, abandonat vieții […]