Rememorare de-atunci de când pereții aproape se prăbușeau peste tine

Scriitor

te naști într-o casă în care pereții aproape se prăbușesc peste tine poate de s-ar surpa ar reuși să te încălzească de frigul care îți strânge oasele și ți le micșorează acolo nu miroase niciodată ca pe străzile pe care te plimbi și nici nu e la fel ca dincolo de ferestrele unde îți trimiți […]

Despre cum uneori pășim și în calea noastră apar visuri

Despre cum uneori pășim și în calea noastră apar visuri

Se așterne întunericul și frigul. E ger crâncen în simțiri. Zvâcnesc și tremură  inimi, caută și nu se găsesc suflete. Țipă din toți rărunchii ochi cu tornade de lacrimi de ploaie, iar eu fug mișelește din calea lor, părăsesc locașurile în care se întâmplă să se propage cuvinte, și răspunsurile să întârzie să apară. Caut […]