1 an de când blogul a devenit viu dedesubtul cuvintelor mele
Blogul acesta a existat cândva doar în imaginația mea, într-un vis pe care îl trăiam în gând, încet, temător, așa cum îmi trăiesc aproape toate visurile. A existat într-o amintire despre ce avea să fie, într-o amintire viitoare pe care mi-o proiectam în vârful inimii și așteptam timpul în care va lua o formă, i […]
Scriu cu degetele înmuiate în trăire și în taste, dar, uneori, mi se face dor de stilou
De când cu facultatea online, dar și cu tehnologia, în general, foile au uitat ce înseamnă atingerea stiloului. Scrisul mi-e prezent oriunde, adică scriu des, dar din ce în ce mai rar pe hârtie sau cu stiloul. La facultate încă scriu pe foi sau pe caiete, dar o fac cu pixul, repede, pentru că nu […]
Când îți construiești locul în care să visezi, îți creezi, de fapt, o lume de cuvinte
Locul în care mi-am croit inițial o parte din visuri și în care mi-am cusut cuvintele cu migală, ca, mai apoi, să devină rânduri de ață și în final poezii-croșeturi, n-a fost niciunul altul decât un covor aflat în balcon. Nu era tocmai acel covor zburător din O mie și una de nopți, nici eu […]
Rememorare de-atunci de când pereții aproape se prăbușeau peste tine
te naști într-o casă în care pereții aproape se prăbușesc peste tine poate de s-ar surpa ar reuși să te încălzească de frigul care îți strânge oasele și ți le micșorează acolo nu miroase niciodată ca pe străzile pe care te plimbi și nici nu e la fel ca dincolo de ferestrele unde îți trimiți […]
Despre cum uneori pășim și în calea noastră apar visuri
Se așterne întunericul și frigul. E ger crâncen în simțiri. Zvâcnesc și tremură inimi, caută și nu se găsesc suflete. Țipă din toți rărunchii ochi cu tornade de lacrimi de ploaie, iar eu fug mișelește din calea lor, părăsesc locașurile în care se întâmplă să se propage cuvinte, și răspunsurile să întârzie să apară. Caut […]