Ce barcă singură e, zise marea legănând-o în valuri

Ce barcă singură, zise marea legănând-o în valuri

– Ce lemn grunzuros are, un maro pământiu, aproape spre negru, ah, parcă se-apropie de culoarea cenușii și nu de cea a copacului. Ce barcă singură e, uite-o, stă toată ziua acolo, în largul meu, în mijlocul trupului plin de spasmele valurilor, încărcat cu țipetele nevrotice ale peștilor, ale rechinilor ce-și caută prada, o încolțesc, […]