Cum știi că vine toamna?

cum știi că vine toamna?te duci într-un muzeu. într-un oraș total necunoscut. nu-i știi străzile și nici mirosul. habar nu ai cum îi arată intersecțiile și la un moment dat simți că te poți pierdeapoi te oprești în fața unei ferestre. e o fereastră veche, verde și lângă ea e o ușă. o fereastră dintr-o […]

Cine adoarme în mine

Cine adoarme în mine e semn că l-a furat somnul un somn al uitării care își descântă visele în interiorul organelor mele și își evacuează morții din mine prin canale alunecoase care se prind cu capetele de intestine Cine adoarme în mine e semn că a murit deja cu capul întors spre ieșire ca într-o […]

de ce să imortalizăm doar oameni și locuri când putem imortaliza pași?

ți-am imortalizat pașii în dimineața asta îți încălțai papucii de casă roșii și îți potriveai degetele la capătul lor călcai apăsat spre ieșirea din cameră în timp ce lăsai pe podea urme tu nu le vedeai și nu le-ai fi putut privi niciodată ai fi avut nevoie de un mecanism de imortalizat pași și umbre […]

Femeie cu valurile în oase și cu sufletul oglindit într-o rază de lună

la malurile ființei tale îți cântă valurile plămădite din coastele tale și din pielea ce îți înfășoară oasele care-ți scrâșnesc când deasupra trupului tău se plimbă atingeri îți răsună temătoare visurile din creștetul inimii se eliberează în gânduri și-ți vine uneori să ți le scrii în privire nu să ți le vadă cu ochii să […]

Nu te speria niciodată dacă va începe să-ți plouă cu timp

Ploua cu timp în unele zile ca atunci când își ispășeau norii din vieți și se spărgeau într-o zarvă de picături reci și împrăștiate. Dintr-odată aveam o secundă în plus pentru tine și alte secunde în plus pentru a simți cum din mine se înlănțuie captive catene cu fragmente din iubire și cum iubirea dinăuntrul […]

Tratat de poezie-biologie: cum poți trăi cu două inimi

două inimi

Nu știa niciodată cum putea să trăiască de atât timp cu două inimi. Una avea patru camere goale pe care niciodată nu le umplea cu nimic, nici măcar nu se descălța când intra într-una dintre ele. Pășea înăuntrul lor cu aceiași papuci pe care îi folosea afară și nu se temea că ar murdări podeaua, […]

2020: dacă se poate scrie poezie despre el

pândesc cu ochiul pe care nu mi-l acopăr cu mâna stângă prin gaura cheii ar fi trebuit să-mi umezesc pleoapele mai întâi în picăturile oculare pe care mi le țin în farmacie pentru vremea când o să le cumpăr nu vreau să mă usture corneea care ia prima contact cu lumina e o gaură minusculă […]

Ți s-au născut primăverile în cireșul de la fereastră

Într-o seară te uiți pe geam și vezi cum a-nflorit cireșul, Cum din niște cuprinse de patimi-geruri, peste ramuri s-a năpustit destinul. Ți s-au născut neprihănit primăverile, Și-atunci te-ntorci să-ți privești sufletul; O faci nevăzător, cum de altfel pășești întotdeauna când călătorești construindu-ți calea, Bătătorindu-ți pașii de-atâta fugă de trecut. Poate că doar într-o seară […]

Ziua când ți-am arătat pentru întâia dată marea

Ziua în care ți-am arătat pentru întâia dată marea

Într-o zi de vară în care soarele îmbrățișa cerul cu raze în loc de brațe, te-am luat de mână și te-am dus să vezi marea. Mi-ai spus că nu știi cum arată, că nu ai văzut-o încă, că habar nu ai cum cerul se îmbină cu marea și ambele parcă se înclină peste nisip. N-ai […]

Când m-a întrebat dacă…

despărțire

Atunci când m-a întrebat dacă o să-mi fie dor, am negat într-un stil absurd. M-a privit cât pentru o secundă eternă și, într-un fel tacit, Într-un dans nebun a făcut un pas, un pas înapoi. Apoi, dintr-o minusculă pășire pe clandestina tină a Gheei, am numărat doi Și l-am lăsat. Conștiința-mi șoptea vehement că va […]