Despre zborul păsărilor și despre frumusețea ce se naște din aripi și din pene
„De ce-și iau păsările zborul? Oamenii serioși îți vor spune că pentru a se deplasa, a-și căuta de mâncare, a explora cerul, pe scurt, chestii utile. Ce oribil! Nu, păsările zboară tot așa cum cântă, de plăcere, pentru frumusețea gestului, pentru euforia clipei.”, scria Eric-Emmanuel Schmitt în cartea sa, Felix și izvorul invizibil (pe care […]
Iarna e un vis ce se trăiește imaculat în timp ce poveștile se zic cu inima la urechea copilului
Te culci într-o noapte în care frunzele cuprinse de foșnetul arămiu al toamnei își dorm încă vertical trupul uscat. Te trezești dimineața și înlături bucata de perdea groasă, pentru că vrei să-ți intre în casă soarele, peste ale cărui raze toamna s-a aruncat amorf, dezlipindu-le prudent din rădăcinile sferei și lipindu-le de piept ca pe […]
Lacul Tarnița și felul în care toamna își intră în drepturi
Am vizitat astăzi Lacul Tarnița, un lac care este foarte aproape de orașul Cluj-Napoca, un loc minunat, cu peisaje numai bune de ascuns în spatele retinei și apoi ferecate înăuntrul nostru, astfel încât să se transforme în amintire. Toamna și-a intrat și aici în drepturi depline, copacii își pierd verdele, în urma lui se înlănțuie […]
Lichid care purifică, curăță, vindecă
Tot ceea ce curăță are înăuntrul lui apă. Lichid rece, care alunecă, care la un moment dat se evaporă, dispare de pe suprafețe, poate intra înăuntrul lor, pe sub piele, pe sub bucăți vânjoase de lemn, înăuntrul tulpinilor înfometate de hrană, de apă, de viu. Tot ceea ce la un moment dat vindecă sau purifică […]
Idee de reconectare cu natura: un picnic la distanță
Se ia o bucată de zi cu soare, fără nici măcar un strop de ploaie, eventual cu puțin vânt, dar așa, cât să trezească înăuntrul tău câțiva fiori de aer proaspăt și aproape văratic. Poate niște nori mai gri din când în când, dar nu foarte gri, ci potriviți. Ei bine, având toate astea la […]
Nu aș fi crezut…
Nu aș fi crezut până acum că o să-mi rămână doar să mă ascund în spatele unei ferestre și de acolo să văd cum răsare luna, cum apar stelele, cum noaptea își îmbracă pânza de întuneric. Nu aș fi crezut până acum că o să privesc, tot în spatele aceleiași ferestre, cum ninge cu flori […]
Testament
Sub formă de testament, îți las înscris acum, aici, cu cerneală de gând și pe o petală de cuvânt, un univers. E infinitezimal. Ți-ai fi dorit mai mult decât o simplă lume tainică, pe care să o descoperi tu, pătimaș cum vei fi, trăind visceral și punându-ți adeseori întrebări retorice, cum ar fi „de ce?”. […]
Încă o primăvară
Când mă gândesc că astăzi e încă o primăvară, mă încearcă un ușor fior care îmi mângâie pielea și mă face să fug înspre fereastră și să o deschid. Să las să pătrundă aerul, să caut soarele și să mă pierd în îmbrățisarea lui. M-a emoționat și m-a bucurat dintotdeauna ideea de început, de primăvară, […]
Vântul ne poartă amintirile
Ah, câteodată e suficient să scoți doar puțin capul pe geam ca un vârtej de senzații și de amintiri să-ți reînvie în minte. Să te simți din nou într-un loc unde, ciudat, crezi că nu mai aparții. Să realizezi că de acolo, fie că ești la etajul 8 sau la etajul 1, viața se simte […]
Natura e singură. Dar omul?
Privim cu nesaț peisajele în care natura e singură. Dar omul? Și omul e lipsă. Peisajele acelea în care domină singurătatea și natura își intră în drepturi vehement, prin propriile sale legi, fără fărâme de existență a oamenilor în jur. Totuși, ne sperie singurătatea. Fiindcă dacă avem în față priveliștea unui om singur, abandonat vieții […]