Tratat de poezie-biologie: cum poți trăi cu două inimi

două inimi

Nu știa niciodată cum putea să trăiască de atât timp cu două inimi. Una avea patru camere goale pe care niciodată nu le umplea cu nimic, nici măcar nu se descălța când intra într-una dintre ele. Pășea înăuntrul lor cu aceiași papuci pe care îi folosea afară și nu se temea că ar murdări podeaua, […]

Uneori, e suficient doar să înțelegem câtă Lumină e în noi

Lumină

Uneori, e suficient doar să înțelegem câtă Lumină e în noi ca să nu mai fugim în întâmpinarea altei Lumini dinafara noastră. Și simt sigur cum dinăuntrul nostru, din bucăți de carne vie, straturi de epidermă, țesuturi și organe vitale, se revarsă câte-un strop care, mai departe de legile firii, creează Lumina lumii. Așadar, mergem […]

În fiecare bătaie de timp, cele două inimi își căutau începutul

În fiecare bătaie de timp, cele două inimi își căutau începutul

M-am rătăcit numărând bătăile timpuluiAm văzut secunde în care s-au oprit mașinăriile astea prefabricateAm înțeles că se numesc inimi – ceva organe vitale dar care dau pe-afară de dor,Am simțit minute și-n fiecare din ele am privit stupefiată în jurPentru că pe-același cer se roteau apusuri și răsărituri,Fără să se atingă sau să sa privească […]