O să se ascundă soarele, iar în locul lui vor fi apusuri de toamnă și frunze pline de striațiile lui
Verdele viu și crud o să se transforme în galben-uscat, în fire de iarbă statice, în frunze colorate în roșu aprins, într-o aparentă lipsă a vieții și a vitalității, dar, de fapt, printre frunzele și crengile uscate, în galbenul năvalnic și plin de striațiile soarelui, în zbuciumul vântului, în reavănul ploii, e felul naturii și […]
Cum miroase copilăria? A dor și-a parfum de prăjituri și aluat copt sâmbăta
Mi-era dor de ceva în care să se amestece vara cu toamna, unde aluatul sfărâmicios să fie fierbinte și fructele coapte și dulci să îl impregneze cu zeama lor, zeamă unde parcă se mai adună vara. Mi-era dor să simt cum piersicile coapte de soarele verii și afinele care-s bune de cules la finalul acesteia […]
Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?
Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru […]
A fost odată cel mai minunat bunic și a fost bunicul meu
A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt de acum încolo în felul în care se aștern asupra mea razele soarelui, ca să-mi amintesc ultimul început de vară pe care l-a mai putut trăi, ultimele mângâieri de soare care s-au mai așezat pe pielea lui. A fost odată un bunic pe care […]
Ce-ar fi să nu uiți niciodată să…
Să-ți răsune în timpane sufletul de viu ce este. Să-ți fie acoperite urechile cu cele mai frumoase melodii ale lumii și să ți se cânte viața în frecvențe consonante de bucurie. Să te strecori într-o plapumă netedă și să-ți sorbi cafeaua fierbinte în timp ce în minte ți se preling cuvintele cărții pe care tocmai […]
Crezul pentru Anul Nou
Și pentru că e un An Nou, iar acela vechi a devenit, pentru noi toți, doar o amintire, iată crezul meu pentru acest an: Să mă plimb mai mult. Cu toți pașii și cu tălpile atingându-mi pământ necunoscut și mișcător, care îmi zguduie corpul fără preaviz și nu mă afundă dedesubtul lui, ci mă face […]
Bunicul e cărunt și simt că mi-e dor de el, chiar dacă ne despart câțiva pași…
Mă simt ca un copil care își ia în pat jucăriile preferate și încearcă să adoarmă, dar e trist și speriat. Am în pat o pernă din copilărie și îngerașul meu care, de mai bine de 13 ani, dacă îl apeși, încă spune „Tatăl nostru”. E aici o parte din mobila din sufrageria apartamentului în […]
O scoică ne poate alina dorul de mare, dar cine ni le alină pe celelalte?
Eram mai mică atunci când colecționam scoicile din mare și le luam cu mine acasă. De atunci știam să îmi fac provizii pentru dor, pentru lipsă. Cunoșteam dorul în diferite ipostaze ale sale, dar mai târziu aveam să știu și mai multe despre el. Mai apoi, când iarna ascundea soarele în spatele unei rochii cusute […]
„Mă doare singurătatea. De ea mi-e frică.” Despre bătrâna pe care am întâlnit-o, despre frici și iubire
În noul loc în care ne-am mutat, în ziua în care căram bagajele din mașină în apartament, am zărit-o pe bătrâna care cobora alene scările și pe care, mai târziu, aveam să o cunosc mai bine. Aveam două mochete în mâini. – Ai fost să le scuturi? mă întreabă dumneaei timid. – Bună ziua, nu, […]
Strada dorurilor, locul unde a trăit Eliade în Lisabona, Portugalia
De când intri pe Strada dorurilor începi să îi simți pașii. De cate ori s-o fi plimbat pe acolo? De cate ori a călcat drumul acela pietruit pentru a ajunge acasă? Undeva, în mijlocul mai multor case, așteaptă bătrână și gălăgioasă de tăceri casa cu numărul 13. Are pereți albi care freamătă a el. I-am […]