Salată de vinete cu miros de amintire

salată de vinete

Parcă nu-i toamnă dacă de pe scările blocului și de la ferestre nu se strecoară un miros de vinete și de ardei copți, un miros în care se ascunde toamna cu ale sale culori și arome, un miros de cuptor în care se înnegrește coaja roșie a ardeilor. Și mirosul de vinete are și gust […]

Cum miroase copilăria? A dor și-a parfum de prăjituri și aluat copt sâmbăta

Mi-era dor de ceva în care să se amestece vara cu toamna, unde aluatul sfărâmicios să fie fierbinte și fructele coapte și dulci să îl impregneze cu zeama lor, zeamă unde parcă se mai adună vara. Mi-era dor să simt cum piersicile coapte de soarele verii și afinele care-s bune de cules la finalul acesteia […]

Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?

amintirea bunicilor

Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru […]

A fost odată cel mai minunat bunic și a fost bunicul meu

A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt de acum încolo în felul în care se aștern asupra mea razele soarelui, ca să-mi amintesc ultimul început de vară pe care l-a mai putut trăi, ultimele mângâieri de soare care s-au mai așezat pe pielea lui. A fost odată un bunic pe care […]

Ce-ar fi să nu uiți niciodată să…

Să-ți răsune în timpane sufletul de viu ce este. Să-ți fie acoperite urechile cu cele mai frumoase melodii ale lumii și să ți se cânte viața în frecvențe consonante de bucurie. Să te strecori într-o plapumă netedă și să-ți sorbi cafeaua fierbinte în timp ce în minte ți se preling cuvintele cărții pe care tocmai […]

Crezul pentru Anul Nou

Și pentru că e un An Nou, iar acela vechi a devenit, pentru noi toți, doar o amintire, iată crezul meu pentru acest an: Să mă plimb mai mult. Cu toți pașii și cu tălpile atingându-mi pământ necunoscut și mișcător, care îmi zguduie corpul fără preaviz și nu mă afundă dedesubtul lui, ci mă face […]

O scoică ne poate alina dorul de mare, dar cine ni le alină pe celelalte?

Scoică

Eram mai mică atunci când colecționam scoicile din mare și le luam cu mine acasă. De atunci știam să îmi fac provizii pentru dor, pentru lipsă. Cunoșteam dorul în diferite ipostaze ale sale, dar mai târziu aveam să știu și mai multe despre el. Mai apoi, când iarna ascundea soarele în spatele unei rochii cusute […]