Cum miroase copilăria? A dor și-a parfum de prăjituri și aluat copt sâmbăta
Mi-era dor de ceva în care să se amestece vara cu toamna, unde aluatul sfărâmicios să fie fierbinte și fructele coapte și dulci să îl impregneze cu zeama lor, zeamă unde parcă se mai adună vara. Mi-era dor să simt cum piersicile coapte de soarele verii și afinele care-s bune de cules la finalul acesteia […]
Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?
Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru […]
Harbuz-amintire (pepene verde/lebeniță/lubeniță)
I se zice harbuz în Moldova. Îl găsești în toate piețele cocoțat în formă de piramidă pe tejghele, la bază sunt aceia mai rotunzi, mai masivi, în vârf cei mai mici și mai ușori. În sate strigă vânzătorii „harbuz, harbuz” și ies oamenii pe la porți să cumpere. Măcar o dată-n zi, vara, strigătul vânzătorului […]
La finalul unei cărți nu te așteaptă întotdeauna deznodământul. De acolo se poate începe o altă poveste.
Acum câteva săptămâni am avut de citit Ciuleandra, de Liviu Rebreanu, pentru cursul de literatură de la facultate. N-a fost primul meu contact cu această carte, pentru că am mai citit-o o dată în clasa a zecea. Nu mai rețineam foarte multe detalii, deși știam, în mare, ce se petrece acolo și, atât prima dată, […]
Crăciun în pandemie, diferit și plin de amintire
M-am trezit dimineață și mi-am amintit cum în fiecare dimineață de Ajun în care eram acasă, îmi pătrundea în cameră miros de snițele pline de ou galben, de cozonac aromat și îndesat cu nucă. Mi-a rămas mirosul amintire și mi-e dor, fiindcă anul ăsta n-am ajuns acasă și aici n-o să pot să învii niciodată […]
Chiar dacă nu vom mai împodobi vreodată bradul împreună, încă vreau să te sun de ziua ta…
Au trecut 13 ani de când am împodobit pentru ultima oară bradul împreună, bunicule. 13 ierni ne-au nins zilele și amintirile de atunci. Eu aveam 8 ani, iar tu 55. Ce tânăr erai. Ce mică eram. Bunica era și ea acolo, cu ochiul în spatele retinei aparatului, apăsând cu degetul pe butonul care urma să […]
Moș Nicolae poate sosi la orice vârstă, atât timp cât mai rămâne în noi doar o naivă amintire și un fulg de credință
Cine spune că timpul trece și odată cu el se îngustează fericirile, nerăbdarea, emoția? Poate că inimile rănite și triste cred asta. Dar și acolo, sunt sigură, se află încă fărâme de emoție neconsumată. Amintirile și trăirile se construiesc prin intermediul ființelor și cu ajutorul unui soi de iubire ce mai întâi ți-e întruchipat în […]
Iarna e un vis ce se trăiește imaculat în timp ce poveștile se zic cu inima la urechea copilului
Te culci într-o noapte în care frunzele cuprinse de foșnetul arămiu al toamnei își dorm încă vertical trupul uscat. Te trezești dimineața și înlături bucata de perdea groasă, pentru că vrei să-ți intre în casă soarele, peste ale cărui raze toamna s-a aruncat amorf, dezlipindu-le prudent din rădăcinile sferei și lipindu-le de piept ca pe […]
Bunicul e cărunt și simt că mi-e dor de el, chiar dacă ne despart câțiva pași…
Mă simt ca un copil care își ia în pat jucăriile preferate și încearcă să adoarmă, dar e trist și speriat. Am în pat o pernă din copilărie și îngerașul meu care, de mai bine de 13 ani, dacă îl apeși, încă spune „Tatăl nostru”. E aici o parte din mobila din sufrageria apartamentului în […]
Suntem plini de senzații, mirosuri și amintiri din copilărie: pâine cu ou și lapte
Suntem atât de legați de mirosuri, de simțuri, de senzații. O singură mireasmă ne poate duce într-un loc din noi înșine nebănuit, necunoscut, un loc pe care nu l-am scos niciodată la suprafață sau poate că l-am eliberat în prinsoarea amintirii. E suficient un miros și se declanșează ceva ce ne poartă în timp, într-un […]