A fost odată cel mai minunat bunic și a fost bunicul meu

A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt de acum încolo în felul în care se aștern asupra mea razele soarelui, ca să-mi amintesc ultimul început de vară pe care l-a mai putut trăi, ultimele mângâieri de soare care s-au mai așezat pe pielea lui. A fost odată un bunic pe care […]

O scoică ne poate alina dorul de mare, dar cine ni le alină pe celelalte?

Scoică

Eram mai mică atunci când colecționam scoicile din mare și le luam cu mine acasă. De atunci știam să îmi fac provizii pentru dor, pentru lipsă. Cunoșteam dorul în diferite ipostaze ale sale, dar mai târziu aveam să știu și mai multe despre el. Mai apoi, când iarna ascundea soarele în spatele unei rochii cusute […]

Bunicii ne-au născut poveștile

bunicii

M-am gândit deseori că, de fapt, bunicii ne-au născut poveștile. A fost odată un bunic care a iubit-o pe bunica de când i-a văzut tălpile roșiatice apăsând pe cernoziomul în care apoi și-a înfipt mâinile și pletele ei se prelingeau în soare ca două crengi de copac pe care înfloreau florile de măr, sau doar […]

Dar astăzi nu…

Început de școală

9 septembrie 2019, dar astăzi nu. 12 ani, nici mai mulți, nici mai puțini, dar astăzi nu. Nucul aproape își îndoaie crengile ca niște brațe care caută pământul să-l îmbrățișeze, atât de plin de fruct dulce și alb este, dar astăzi nu. Soarele a răsărit la aceeași oră și încă și-a mai luat de la […]

Suflete, ce ascunzi în adâncurile tale și ce măști porți?

Aseară, când cerul își plângea vertijul dorurilor simțite de oameni, trăite până la absurd, de parcă și-ar fi dorit o lume contopită de furtună, te-am prins în mâini, suflete. Era să-mi scapi, așa că te-am apucat în palmă, cu pumnii împreunați ca pentru o rugăciune, și te-am strâns puțin mai mult decât aș fi vrut, […]