Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?
Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru […]
A fost odată cel mai minunat bunic și a fost bunicul meu
A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt de acum încolo în felul în care se aștern asupra mea razele soarelui, ca să-mi amintesc ultimul început de vară pe care l-a mai putut trăi, ultimele mângâieri de soare care s-au mai așezat pe pielea lui. A fost odată un bunic pe care […]
La finalul unei cărți nu te așteaptă întotdeauna deznodământul. De acolo se poate începe o altă poveste.
Acum câteva săptămâni am avut de citit Ciuleandra, de Liviu Rebreanu, pentru cursul de literatură de la facultate. N-a fost primul meu contact cu această carte, pentru că am mai citit-o o dată în clasa a zecea. Nu mai rețineam foarte multe detalii, deși știam, în mare, ce se petrece acolo și, atât prima dată, […]
Când mâinile lui miros dimineața a cafea, e tot o formă de iubire: și mâinile mamelor și ale bunicilor miros a ceai de tei
Eu nu mă descurc să fac cafea. Nu cred că am făcut niciodată o cafea pe care să o simt gustoasă, de care să mă bucur și pe care să o sorb încântată de gust, să o savurez, să mă laud pe mine însămi (oricum n-o prea fac, în niciun context) pentru o asemenea cafea […]
Moș Nicolae poate sosi la orice vârstă, atât timp cât mai rămâne în noi doar o naivă amintire și un fulg de credință
Cine spune că timpul trece și odată cu el se îngustează fericirile, nerăbdarea, emoția? Poate că inimile rănite și triste cred asta. Dar și acolo, sunt sigură, se află încă fărâme de emoție neconsumată. Amintirile și trăirile se construiesc prin intermediul ființelor și cu ajutorul unui soi de iubire ce mai întâi ți-e întruchipat în […]
Iarna e un vis ce se trăiește imaculat în timp ce poveștile se zic cu inima la urechea copilului
Te culci într-o noapte în care frunzele cuprinse de foșnetul arămiu al toamnei își dorm încă vertical trupul uscat. Te trezești dimineața și înlături bucata de perdea groasă, pentru că vrei să-ți intre în casă soarele, peste ale cărui raze toamna s-a aruncat amorf, dezlipindu-le prudent din rădăcinile sferei și lipindu-le de piept ca pe […]
Bunicule, din timpul care ne străbate nouă viețile, aș rupe un picior și o mână
Bunicule, din timpul care ne străbate nouă viețile, din timpul care se preschimbă ușor în neant și rămâne doar un pumn de amintire, aș rupe un picior și o mână. Cu mâna timpului ți-aș mângâia fruntea. Cu ea ți-aș fura neputința, durerea, chinul, lacrimile care îți coboară ușor de pe obrajii moi, netezi, atât de […]
Bunicul e cărunt și simt că mi-e dor de el, chiar dacă ne despart câțiva pași…
Mă simt ca un copil care își ia în pat jucăriile preferate și încearcă să adoarmă, dar e trist și speriat. Am în pat o pernă din copilărie și îngerașul meu care, de mai bine de 13 ani, dacă îl apeși, încă spune „Tatăl nostru”. E aici o parte din mobila din sufrageria apartamentului în […]
Suntem plini de senzații, mirosuri și amintiri din copilărie: pâine cu ou și lapte
Suntem atât de legați de mirosuri, de simțuri, de senzații. O singură mireasmă ne poate duce într-un loc din noi înșine nebănuit, necunoscut, un loc pe care nu l-am scos niciodată la suprafață sau poate că l-am eliberat în prinsoarea amintirii. E suficient un miros și se declanșează ceva ce ne poartă în timp, într-un […]
O scoică ne poate alina dorul de mare, dar cine ni le alină pe celelalte?
Eram mai mică atunci când colecționam scoicile din mare și le luam cu mine acasă. De atunci știam să îmi fac provizii pentru dor, pentru lipsă. Cunoșteam dorul în diferite ipostaze ale sale, dar mai târziu aveam să știu și mai multe despre el. Mai apoi, când iarna ascundea soarele în spatele unei rochii cusute […]