Salată de vinete cu miros de amintire
Parcă nu-i toamnă dacă de pe scările blocului și de la ferestre nu se strecoară un miros de vinete și de ardei copți, un miros în care se ascunde toamna cu ale sale culori și arome, un miros de cuptor în care se înnegrește coaja roșie a ardeilor. Și mirosul de vinete are și gust […]
Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?
Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru […]
La finalul unei cărți nu te așteaptă întotdeauna deznodământul. De acolo se poate începe o altă poveste.
Acum câteva săptămâni am avut de citit Ciuleandra, de Liviu Rebreanu, pentru cursul de literatură de la facultate. N-a fost primul meu contact cu această carte, pentru că am mai citit-o o dată în clasa a zecea. Nu mai rețineam foarte multe detalii, deși știam, în mare, ce se petrece acolo și, atât prima dată, […]
Când mâinile lui miros dimineața a cafea, e tot o formă de iubire: și mâinile mamelor și ale bunicilor miros a ceai de tei
Eu nu mă descurc să fac cafea. Nu cred că am făcut niciodată o cafea pe care să o simt gustoasă, de care să mă bucur și pe care să o sorb încântată de gust, să o savurez, să mă laud pe mine însămi (oricum n-o prea fac, în niciun context) pentru o asemenea cafea […]
Chiar dacă nu vom mai împodobi vreodată bradul împreună, încă vreau să te sun de ziua ta…
Au trecut 13 ani de când am împodobit pentru ultima oară bradul împreună, bunicule. 13 ierni ne-au nins zilele și amintirile de atunci. Eu aveam 8 ani, iar tu 55. Ce tânăr erai. Ce mică eram. Bunica era și ea acolo, cu ochiul în spatele retinei aparatului, apăsând cu degetul pe butonul care urma să […]
Bunicul e cărunt și simt că mi-e dor de el, chiar dacă ne despart câțiva pași…
Mă simt ca un copil care își ia în pat jucăriile preferate și încearcă să adoarmă, dar e trist și speriat. Am în pat o pernă din copilărie și îngerașul meu care, de mai bine de 13 ani, dacă îl apeși, încă spune „Tatăl nostru”. E aici o parte din mobila din sufrageria apartamentului în […]
Bunicii ne-au născut poveștile
M-am gândit deseori că, de fapt, bunicii ne-au născut poveștile. A fost odată un bunic care a iubit-o pe bunica de când i-a văzut tălpile roșiatice apăsând pe cernoziomul în care apoi și-a înfipt mâinile și pletele ei se prelingeau în soare ca două crengi de copac pe care înfloreau florile de măr, sau doar […]