Salată de vinete cu miros de amintire
Parcă nu-i toamnă dacă de pe scările blocului și de la ferestre nu se strecoară un miros de vinete și de ardei copți, un miros în care se ascunde toamna cu ale sale culori și arome, un miros de cuptor în care se înnegrește coaja roșie a ardeilor. Și mirosul de vinete are și gust […]
Cum miroase copilăria? A dor și-a parfum de prăjituri și aluat copt sâmbăta
Mi-era dor de ceva în care să se amestece vara cu toamna, unde aluatul sfărâmicios să fie fierbinte și fructele coapte și dulci să îl impregneze cu zeama lor, zeamă unde parcă se mai adună vara. Mi-era dor să simt cum piersicile coapte de soarele verii și afinele care-s bune de cules la finalul acesteia […]
Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?
Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru […]
Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate, ca să îți fie mai ușor zborul de printre noi…
Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate ca să îți fie zborul mai ușor de printre noi. Sau poate că ți-a trimis bunica perechea ei de aripi ca să te aducă mai aproape de ea; 12 ani de singurătate printre stele nu i-au fost ușori nici ei. Îți mulțumesc, […]
La finalul unei cărți nu te așteaptă întotdeauna deznodământul. De acolo se poate începe o altă poveste.
Acum câteva săptămâni am avut de citit Ciuleandra, de Liviu Rebreanu, pentru cursul de literatură de la facultate. N-a fost primul meu contact cu această carte, pentru că am mai citit-o o dată în clasa a zecea. Nu mai rețineam foarte multe detalii, deși știam, în mare, ce se petrece acolo și, atât prima dată, […]
Când mâinile lui miros dimineața a cafea, e tot o formă de iubire: și mâinile mamelor și ale bunicilor miros a ceai de tei
Eu nu mă descurc să fac cafea. Nu cred că am făcut niciodată o cafea pe care să o simt gustoasă, de care să mă bucur și pe care să o sorb încântată de gust, să o savurez, să mă laud pe mine însămi (oricum n-o prea fac, în niciun context) pentru o asemenea cafea […]
Chiar dacă nu vom mai împodobi vreodată bradul împreună, încă vreau să te sun de ziua ta…
Au trecut 13 ani de când am împodobit pentru ultima oară bradul împreună, bunicule. 13 ierni ne-au nins zilele și amintirile de atunci. Eu aveam 8 ani, iar tu 55. Ce tânăr erai. Ce mică eram. Bunica era și ea acolo, cu ochiul în spatele retinei aparatului, apăsând cu degetul pe butonul care urma să […]
Suntem plini de senzații, mirosuri și amintiri din copilărie: pâine cu ou și lapte
Suntem atât de legați de mirosuri, de simțuri, de senzații. O singură mireasmă ne poate duce într-un loc din noi înșine nebănuit, necunoscut, un loc pe care nu l-am scos niciodată la suprafață sau poate că l-am eliberat în prinsoarea amintirii. E suficient un miros și se declanșează ceva ce ne poartă în timp, într-un […]
Bunicii ne-au născut poveștile
M-am gândit deseori că, de fapt, bunicii ne-au născut poveștile. A fost odată un bunic care a iubit-o pe bunica de când i-a văzut tălpile roșiatice apăsând pe cernoziomul în care apoi și-a înfipt mâinile și pletele ei se prelingeau în soare ca două crengi de copac pe care înfloreau florile de măr, sau doar […]
Suflete, ce ascunzi în adâncurile tale și ce măști porți?
Aseară, când cerul își plângea vertijul dorurilor simțite de oameni, trăite până la absurd, de parcă și-ar fi dorit o lume contopită de furtună, te-am prins în mâini, suflete. Era să-mi scapi, așa că te-am apucat în palmă, cu pumnii împreunați ca pentru o rugăciune, și te-am strâns puțin mai mult decât aș fi vrut, […]