Cum miroase copilăria? A dor și-a parfum de prăjituri și aluat copt sâmbăta

Mi-era dor de ceva în care să se amestece vara cu toamna, unde aluatul sfărâmicios să fie fierbinte și fructele coapte și dulci să îl impregneze cu zeama lor, zeamă unde parcă se mai adună vara. Mi-era dor să simt cum piersicile coapte de soarele verii și afinele care-s bune de cules la finalul acesteia […]

Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?

amintirea bunicilor

Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru […]

Bunicii ne-au născut poveștile

bunicii

M-am gândit deseori că, de fapt, bunicii ne-au născut poveștile. A fost odată un bunic care a iubit-o pe bunica de când i-a văzut tălpile roșiatice apăsând pe cernoziomul în care apoi și-a înfipt mâinile și pletele ei se prelingeau în soare ca două crengi de copac pe care înfloreau florile de măr, sau doar […]

Suflete, ce ascunzi în adâncurile tale și ce măști porți?

Aseară, când cerul își plângea vertijul dorurilor simțite de oameni, trăite până la absurd, de parcă și-ar fi dorit o lume contopită de furtună, te-am prins în mâini, suflete. Era să-mi scapi, așa că te-am apucat în palmă, cu pumnii împreunați ca pentru o rugăciune, și te-am strâns puțin mai mult decât aș fi vrut, […]

Astrul pe care bunica mi-a spus să-l caut înăuntrul meu

Am crezut mereu că am înăuntrul meu un păianjen care îmi țese nevrotic destinul, că sute de pânze îmi leagă trăirile și le țin captive acolo, ca o pradă a timpului, a existenței mele lipsite deseori de rațiuni, căci simțirile zboară mereu în fața logicii, ca într-un maraton iluzoriu, și nu reușesc să se armonizeze […]