Când îți construiești locul în care să visezi, îți creezi, de fapt, o lume de cuvinte
Locul în care mi-am croit inițial o parte din visuri și în care mi-am cusut cuvintele cu migală, ca, mai apoi, să devină rânduri de ață și în final poezii-croșeturi, n-a fost niciunul altul decât un covor aflat în balcon. Nu era tocmai acel covor zburător din O mie și una de nopți, nici eu […]
Rememorare de-atunci de când pereții aproape se prăbușeau peste tine
te naști într-o casă în care pereții aproape se prăbușesc peste tine poate de s-ar surpa ar reuși să te încălzească de frigul care îți strânge oasele și ți le micșorează acolo nu miroase niciodată ca pe străzile pe care te plimbi și nici nu e la fel ca dincolo de ferestrele unde îți trimiți […]
Lăsați-l, doar lăsați-mi-l să fie artist
îmi cântai la pianul pe care ți l-a construit bunicul tău în dimineața în care te-ai născut din bradul ăla bolnav de singurătatea defrișărilor care era atât de aproape să-l alunge din lume în momentul în care s-a dezrădăcinat din pământul pe care l-a decăzut din drepturile părintești fiind atât de aproape să-l dezumanizeze sacrificându-l […]