Tratat de poezie-biologie: cum poți trăi cu două inimi

două inimi

Nu știa niciodată cum putea să trăiască de atât timp cu două inimi. Una avea patru camere goale pe care niciodată nu le umplea cu nimic, nici măcar nu se descălța când intra într-una dintre ele. Pășea înăuntrul lor cu aceiași papuci pe care îi folosea afară și nu se temea că ar murdări podeaua, […]

Dorințele ți se îndeplinesc, dar nu întotdeauna cum dorești

Dorințele se îndeplinesc, dar nu întotdeauna așa cum ți le imaginezi

Dorințele ne pătrund trupurile, gândurile și mai ales inimile încă de când suntem mici. Atunci ne dorim câte o jucărie nouă, mai multă înghețată, mai mult timp cu părinții. Sunt dorințe firești, simple și, în general, nu foarte greu de îndeplinit. Mai ales dacă e vorba de timp cu părinții, de îmbrățișări, de joacă. Apoi, […]

Florile ofilite unde ni se scaldă în soare?

Flori ofilite și oameni-amintire, de care ne este dor

Unde dispar florile ofilite când se scutură de petale și-și coboară spre tulpină creștetele? Priveam astăzi sfioasă spre galbenele mele narcise. Am luat vaza și am apropiat-o de mine. S-au uscat, le am de aproape o săptămână, dar încă emană un miros dulceag și veștejit de soare. Le-am atins, nu se scutură ca lalelele sau […]

Balul mascat al jucăriilor mele

jucariile mele

Jucăriile mele, de care mi-am amintit azi, m-au condus către copilul care purta numele meu, care parcă nu mai e copil de ceva vreme. Dar își amintește cum e să fii unul și i se face, din când în când, dor. Iar acum e unul dintre momentele în care mi s-a făcut dor să fiu […]

2019

2019

Când mă apropii de 2019, de zilele lui, de mirosul lui îmbibat în soare și viață, simt cum deschid o cutie imensă, argintie ca bradul nostru, mic și „de studenți”, cum îmi place să-i spun (deși Darius mă contrazice și spune că nu e tocmai de studenți, studenții nu au brazi cu fibră optică). Și […]

Dar astăzi nu…

Început de școală

9 septembrie 2019, dar astăzi nu. 12 ani, nici mai mulți, nici mai puțini, dar astăzi nu. Nucul aproape își îndoaie crengile ca niște brațe care caută pământul să-l îmbrățișeze, atât de plin de fruct dulce și alb este, dar astăzi nu. Soarele a răsărit la aceeași oră și încă și-a mai luat de la […]

O pictură despre infinit, în vizită la Muzeul de Artă din Cluj

Muzeul de Artă din Cluj

Plimbându-mă prin Cluj fără o destinație precisă și fără un scop anume, m-am gândit să intru în Muzeul de Artă, unde nu am fost niciodată. Cu stupoare am constatat că expoziția de atunci (din câte am înțeles, e temporară) se afla nu altundeva decât într-un beci vechi, cu un miros înțepător și o răcoare care […]