O să se ascundă soarele, iar în locul lui vor fi apusuri de toamnă și frunze pline de striațiile lui
Verdele viu și crud o să se transforme în galben-uscat, în fire de iarbă statice, în frunze colorate în roșu aprins, într-o aparentă lipsă a vieții și a vitalității, dar, de fapt, printre frunzele și crengile uscate, în galbenul năvalnic și plin de striațiile soarelui, în zbuciumul vântului, în reavănul ploii, e felul naturii și […]
Cum miroase copilăria? A dor și-a parfum de prăjituri și aluat copt sâmbăta
Mi-era dor de ceva în care să se amestece vara cu toamna, unde aluatul sfărâmicios să fie fierbinte și fructele coapte și dulci să îl impregneze cu zeama lor, zeamă unde parcă se mai adună vara. Mi-era dor să simt cum piersicile coapte de soarele verii și afinele care-s bune de cules la finalul acesteia […]
Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?
Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru […]
Harbuz-amintire (pepene verde/lebeniță/lubeniță)
I se zice harbuz în Moldova. Îl găsești în toate piețele cocoțat în formă de piramidă pe tejghele, la bază sunt aceia mai rotunzi, mai masivi, în vârf cei mai mici și mai ușori. În sate strigă vânzătorii „harbuz, harbuz” și ies oamenii pe la porți să cumpere. Măcar o dată-n zi, vara, strigătul vânzătorului […]
A fost odată cel mai minunat bunic și a fost bunicul meu
A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt de acum încolo în felul în care se aștern asupra mea razele soarelui, ca să-mi amintesc ultimul început de vară pe care l-a mai putut trăi, ultimele mângâieri de soare care s-au mai așezat pe pielea lui. A fost odată un bunic pe care […]
Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate, ca să îți fie mai ușor zborul de printre noi…
Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate ca să îți fie zborul mai ușor de printre noi. Sau poate că ți-a trimis bunica perechea ei de aripi ca să te aducă mai aproape de ea; 12 ani de singurătate printre stele nu i-au fost ușori nici ei. Îți mulțumesc, […]
10 mai 2021: niciodată n-am scris o filă de jurnal pe blog. A venit timpul.
Ies din bloc, dar încă de dinainte, de când mă aflam în lift și eram încă la etajul șapte, mă gândisem că n-ar fi trebuit să îmi mai iau geaca roșie pe mine, e destul de groasă și nu e cea mai comodă, mai ales că Google Weather mă anunțase deja că afară e cald, […]
de ce să imortalizăm doar oameni și locuri când putem imortaliza pași?
ți-am imortalizat pașii în dimineața asta îți încălțai papucii de casă roșii și îți potriveai degetele la capătul lor călcai apăsat spre ieșirea din cameră în timp ce lăsai pe podea urme tu nu le vedeai și nu le-ai fi putut privi niciodată ai fi avut nevoie de un mecanism de imortalizat pași și umbre […]
1 an de când blogul a devenit viu dedesubtul cuvintelor mele
Blogul acesta a existat cândva doar în imaginația mea, într-un vis pe care îl trăiam în gând, încet, temător, așa cum îmi trăiesc aproape toate visurile. A existat într-o amintire despre ce avea să fie, într-o amintire viitoare pe care mi-o proiectam în vârful inimii și așteptam timpul în care va lua o formă, i […]
Când mâinile lui miros dimineața a cafea, e tot o formă de iubire: și mâinile mamelor și ale bunicilor miros a ceai de tei
Eu nu mă descurc să fac cafea. Nu cred că am făcut niciodată o cafea pe care să o simt gustoasă, de care să mă bucur și pe care să o sorb încântată de gust, să o savurez, să mă laud pe mine însămi (oricum n-o prea fac, în niciun context) pentru o asemenea cafea […]