Știu atât de bine, copil din mine, că tu încă…

Știu, copil din mine, că încă ți-e frică de întuneric. Știu că ochii tăi au păstrat înăuntrul tău o rugă pe care o rostești de fiecare dată când clipești și îi ții deschiși, cea de a nu fi părăsită, fiindcă ai aflat deja de prea multe ori ce înseamnă asta. Șii ce înseamnă să fii abandonată, știi ce înseamnă să cauți cu sete, cu foame, cu dor, cu durere de afecțiune prezența cuiva din apropierea ta și niciun braț să nu fie dispus să te țină la piept, nicio mână să-ți mângâie fruntea.

De aceea ți-e teamă de singurătate, de aceea te-ai atașat mereu așa ușor, atât de dependent de unele persoane nepotrivite. Știu că încă te simți rănită. Ai fost rănită, cu toate că mereu ți-ai arătat inima bucățică cu bucățică în speranța că aceia care o vor avea grijă vor ști să sădească deasupra ei doar iubire și grijă, nu teamă, dor, întrebări, durere.

Știu că ai avut momente în care nu te simțeai iubită. Știu că te-ai simțit de atât de multe ori părăsită, uitată. Știu că ai plâns de-atâtea ori în capătul patului, între perne, gândindu-te cât de mult ți-ai fi dorit o îmbrățișare sau măcar să simți căldura unei mâini care să te mângâie. Ai adormit de-atâtea ori plângând, știu. Ți-am numărat mereu lacrimile, chiar și-atunci când îți afundai capul între perne ca să nu-ți audă nimeni plânsetul.

Știu că au rămas în tine atât de multe încât nici tu nu mai știi ce porți acolo, în mijlocul inimii, prin colțurile ei, dedesubt și deasupra. Peste tot e o parte din ceea ce ești, din ceea ce ai fost și vei fi. Ești legată cu atât de multe fire de trecut, de copilăria ta, de adolescența ta. Acum ceva vreme ai fi vrut să te dezlegi de toți ceea ce îți făcea rău, să uiți, să nu mai conții nimic în tine, dar ai înțeles că n-ai să poți niciodată asta. Tot ce-ai trăit și tot ce porți în tine va fi mereu despre tine, insă, copil din mine, sunt mândră de tine. Ai reușit să înveți atât de multe în ultima vreme!

Știu că de foarte multe ori te deranja când nimeni nu vedea ceea ce ești tu cu adevărat, cum ești, în schimb, rezultatele tale mereu vorbeau despre tine și tu erai foarte bună doar pentru că știai să scrii și luai note bune la școală. Dar, de data aceasta, copil din mine, nu e despre notele pe care le-ai luat sau despre felul în care ai învățat la școală, în liceu sau la facultate. E despre cum, de ceva vreme, tu înveți să te cunoști.

Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu câțiva ani că doare uneori atât de tare să știi lucruri despre tine, să înțelegi de ce simți asta și cum s-a născut sau care e motivul pentru care tu ai făcut o anumită alegere, ori de ce ai un anumit comportament, aș fi ignorat. Dar e cel mai bun lucru pe care ți l-ai dăruit, fiindcă ai început să pornești pe un drum atât de dureros și atât de sinuos, dar, în aceeași măsură, atât de mângâietor.

Copil din mine, adu-ți aminte doar de câte ori, în ultima vreme, te-ai strâns singur la piept. Cât de mult te-ai îmbrățișat singură încercând să-ți amintești de toate momentele când brațele mari erau prea departe de mâinile tale firave. Știu, n-ai făcut-o mereu când ai avut nevoie, uneori te-ai înfuriat, te-ai enervat, ai plâns, nu ai putut să te concentrezi, te-ai gândit la trecut și-ai simțit că doare. Dar știu că durerea aceea la un moment dat va deveni îmbrățișare, iubire, regăsire. Încă e greu.

Încă ți-e greu, copil din mine, nu ești atât de mare pe cât crezi, dar probabil ești mult mai puternică decât îți imaginezi. Nu știu de ce, încă încerc să deslușesc, încă încerc să ghicesc, dar mereu îmi amintesc de tine, mereu mi te imaginez înăuntrul meu ca fiind o fetiță cu breton drept și cu ochi întrebători. Ochii ți-au rămas aceiași, ei încă se întreabă și te întreabă mereu ce e înăuntrul tău, în același timp privindu-i și pe ceilalți din jur cu teama plecării și a singurătății, dar bretonul… Bretonul nu-l mai ai și deocamdată nici nu te-ai mai gândi vreodată să te tunzi așa.

Am atâtea să-ți spun despre mine și despre tine, mai ales. Am atâtea să descopăr. Am atâtea momente când am nevoie să te iubesc, copil din mine, să te iubesc așa cum nimeni n-a știut să o facă atunci când aveai cu adevărat nevoie, să te mângâi, să te țin în brațe, să-ți vorbesc despre iubire și despre copilărie, despre jocuri și despre fericiri, despre câte-un curcubeu care va răsări deasupra ta în timp ce tu vei fugi în ploaie, despre ceea ce ai fi vrut să auzi uneori, despre blândețe.

Avem mult de lucru, avem lung și anevoios drum de străbătut împreună, dar nu-i nimic, eu am 20 de ani, tu probabil că acum 3-4 ani. N-o să ajungem niciodată să avem aceeași vârstă, dar nici nu am nevoie de asta, am nevoie doar să te țin atât de lung și-atât de blând în brațe încât să uiți că lumea unui copil n-are doar povești și jucării. O să învăț să-ți fiu părinte pentru absolut fiecare moment când mama și tata n-au fost acolo, pentru tine, lângă tine, iar tu nu te-ai aflat în brațele lor. Ai brațele mele, nu sunt la fel de puternice și de vânjoase ca ale unui tată, dar, îți promit, au iubire și tu de asta, doar de asta ai nevoie.

Copil din mine, mi-a fost dor de tine, cu toate că de-atâtea ori te-am ignorat, te-am uitat, te-am pierdut în timp, în trecut, fără să fi știut că n-am altceva de făcut decât să mă întorc spre tine și să te iau în brațe. Sunt aici pentru totdeauna și chiar dacă ți-e frică să nu plec, să nu te abandonez, promit că încet și pe necrezute o să te fac să-ți uiți teama.

Chiar dacă n-am știut mereu că ești acolo, în mine, parte desprinsă dinăuntrul meu și în același timp împăienjenită pe deplin printre coaste, dedesubtul pielii, în inimă, în ochi, în glas, în amintire, acum te simt mai bine ca oricând. Aș putea să-ți spun că-mi pare rău și-aș putea să-ți repet că am nevoie atât de multă de tine. Dar tu știi. Amândouă știm că avem nevoie una de alta și că eu te voi ține în brațe și de mână mereu când îți vei dori asta și mă vei chema.

Dacă vei fi furioasă, dacă vei plânge mult, dacă te vei ascunde, dacă vei vrea să fugi și să pleci, dacă nu vei înțelege ce se întâmplă cu tine, dacă vei țipa, dacă n-o să poți să faci nimic, dacă te va durea, dacă o să fii vreodată singură, iată-mă, copil din mine, aici sunt, mereu și pentru totdeauna lângă tine, iar tu ești în interiorul meu. Și mie mi se pare ciudat, fiindcă eu sunt lângă tine, mă conțin pe cea care sunt în prezent, dar în același timp te port și pe tine și simt aceleași lacrimi și aceleași dureri ca tine.

Sunt multe lucruri pe care o să le mai descoperim. Călătoria noastră n-a început de mult, dar va dura o viață, o lume, un univers, o copilărie și-o adolescență, o tinerețe și-o maturitate, o bătrânețe și-un zbor de fluture care își va prelungi mereu secundele și aripile ca să pătrundă înăuntrul nostru și să ne ajute să nu ne pierdem, să nu ne fie teamă de singurătate, să nu ne fie frică de absolut nimic, doar să învățăm să ne ținem strâns de mână și de inimi și să ne căutam chiar și-atunci când pare că ai dispărut. Sau că eu am dispărut și-am uitat una de cealaltă. Cu toate că, odată ce acum ne ținem una pe cealalta în brațe și ne vindecăm rănile și durerile, n-o să mai putem nicicând să ne lăsăm în voia amintirii.

P.S. Rândurile despre mine și despre copilăria și adolescența mea mă lasă uneori atât de goală și-atât de plină, în același timp. Simt că mă golesc, că rămân fără nimic din ceea ce sunt, dar în același timp sunt mai plină și mai veridică.

Fotografie: arhiva personală, prima dată când vedeam marea

Copil din mine
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

4 Responses

  1. Imi pare rau daca nu ai avut o copilarie intocmai cum ai fi meritat. Dar poti fi copil si acum. Si totusi, uite cum ai ajuns de bine purtandu-ti singura de grija si invatand sa iti fii mama si tata singura. La multi ani copila si nu fi trista!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

SuperBlog 2020
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Particip la SuperBlog 2020!

Recunosc, îmi era dor de competiții. De emoțiile de dinainte, de emoțiile din timpul competiției, de dorul de după, de elanul pe care îl capeți,

Citește mai mult »

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.