Sanatoriu

sunt în dormitorul meu unde în pereți am ascuns cuvinte

iar uneori mai găsesc unul rătăcit pe podea

și calc cu umbra pe el

și parcă mă doare mai tare decât dacă l-aș atinge cu piciorul

îl culeg înțelegând că a vrut să evadeze

și dacă l-aș tine din nou captiv

iarăși l-aș găsi pe jos

într-o astenie care m-ar face să-l asemăn cu un deținut într-un sanatoriu

am în mine și-n pereții camerei un sanatoriu de cuvinte

mi-am dat seama că-s prea goale ale noastre

că suntem atât de nebuni încât n-am ști să recunoaștem

de aceea golim spitalele

ne pierdem mințile înainte să înțelegem cine suntem

câteodată încercăm prea des să știm de noi

și dispărem din ce numim obișnuit

care apropo tot de noi e creat

cine-ai fi tu să-mi spui  că sunt nebună

că am uitat să fiu normală

dacă începi să te privești pe tine

și nu doar pentru a-ți aranja șuvița care e peste pleoape

ai realiza că ai nevoie de o fișă de internare

și că am putea fi colegi de cameră

ar trebui să te obișnuiești că eu colecționez cuvinte

și când le văd pe jos le arunc vântului care se înfruptă lacom din ele

e nebunie în noi

suntem niște nebuni evadați care nu știu de spitale

de aceea construiesc străzi

și fac din lumea asta sanatoriu

în alte lumi nu știu ce e

tumblr_static_djnfxaoa0tko0wwcc84sw8o8c_640_v2
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.