Să rămânem nemuritori…

Ți-am scris pe buzele-ți poeme,

Fiindcă-naintea atingerii pe care mi-ai veșnicit-o-n piele

Te-am eternizat în versuri amestecate de degringolade de nopți

În care dorul a tălmăcit povești sub îndrumarea lunii,

Ce-au urmat să se petreacă sub pașii noștri, în ochii mei,

și-n privirea ta pe care mi-am încătușat-o-n piept.

 

Ne-au vorbit buzele, și-am șoptit atâtea poezii pe care nu ți le-aș fi spus nicicând

Dar le-am scris temătoare în seara primului sărut.

Ți-am tăgăduit că luna mi-a fost muză,

Și-n serile de august în care ne-am pierdut buimaci de mână

S-a năpustit spre noi și ne-a ocrotit eternitatea.

 

Iar pe pielea umplută de fierbințeala soarelui care-o săruta pătimaș,

S-au imprimat păcătos și filelele pe care-am cernut cuvintele negrăite

În timpul în care te-am ascuns temătoare în suflet.

Și-atunci, iubitule, să rămânem nemuritori,

Pentru că pe pielea mea e gustul murmurului din poeme,

Iar tu ești în fiecare vers pe care l-am scos din inimă și l-am așezat tăcută pe hârtie,

Căci prezența ți-e tainică

Și despre noi o să vorbească doar veșnicia.

379beeadee8cf639608bd0885f452c85
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.