Răsăritul de Noiembrie

6:35. Mă avânt în răsăritul de Noiembrie; cerul își deschide ușor cămașă acaparată de stele și-n jur se propagă o lumină albicioasă, un albastru deschis care împresoară orașul adormit sub stăpânirea unei toamne care subjugă frunze și pornește neiertător vântul.

M-am trezit pentru că am uitat gustul somnului. Am uitat să dorm ca să uit, și acum mă trezesc, mă trezesc atât de des pentru ca amintirile să roiască necugetat in trup și să-mi întemnițeze dorul. Să fie Noiembrie pentru că toamna e doar pretextul uitării? Să fie toamnă pentru că e rocadă neașteptată de trăiri și visele ne căptușesc sufletul?

Să fie vară pentru că e final și atunci când dedesubt pui un punct, deasupra îți poți exersa talentul artistului care sălășuiește în tine și poți desena ușor o virgulă, ori lângă să continui cu 2 puncte?



Dar poate e Noiembrie pentru că virgula nu se pune deasupra punctului, atâta vreme cât ți-a fost dăruit un apus ineluctabil, neîndurat și vehement. Iar două puncte se pun atunci când există promisiunea revenirii; poate că mi se dăruiește un răsărit senin de Noiembrie ca răspunsuri ale punctului veridic și ale începutului sfârșitului în care se consumă ultimele resuscitări brăzdate de un trecut care îți anesteziază somnul.

Încerci să dormi, să scapi, dar e trecut deja de-apus, tocmai e răsărit, forfotul lumii se întețește și sufletul-ți rămâne obosit și pribegit, căci cum îi poți oferi odihnă dacă continui să desenezi puncte?

Sursă foto: Photo by Katerina Kerdi on Unsplash

Răsărit de Noiembrie
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.