Prietenia

În seara aceasta, umblând prin „scrierile” mele, am găsit o compunere despre prietenie, făcută acum câteva luni, pe care o voi posta şi aici.

– Ce e cu ea?

– Care ea? întreb mirată, cu o urmă de suspiciune în vorbe

– Ea. Cea despre care pomeneai aseară, îmi rosteşte cu glas nedumerit Oana

Hm. Nu am ştiut ce să îi răspund. Dar, ah, stai, să mă prezint. Numele meu este Ruxandra şi Oana este sora mea, î n vârstă de 3 ani şi jumătate care abia acum percepe anumite lucruri. Insistă, cu un glas tremurând:

– Îmi spui?…

– Nu înţeleg ce vrei să îţi zic.

–  Aseară, înainte să adorm, îmi povesteai de o fată care este cunoscută din cele mai vechi timpuri.

– Fata? Hm…Prietenia? Despre ea e vorba?

–  Da, da, am uitat care e numele ei, îmi spune răspicat. Oare e frumoasă? O cunoşti?

–  E…e, într-adevăr, frumoasă. Şi tu o cunoşti.

– Nu are cum să o cunosc. E prietena ta?

– Vezi? Prietenie si prietenă, nu se leagă?

– Au acelaşi nume?!

– Prietenia nu e o fiinţă. Prietena o simţi în suflet, dar n-ai cum să o atingi sau să o vezi. Ştii doar că există si că probabil e cel mai frumos lucru de pe acest pământ.

– Nu povestea pe care mi-o spune mama în fiecare seară e cel mai frumos lucru?

– Depinde. Crescând, lucrurile se schimbă. Şi priorităţile de asemenea. Când vei fi la şcoală, vei învăţa să citeşti, deci poveştile citite de mama nu mai sunt necesare. În schimb, prietenia, da.

– Nu înteleg…

– Tu, de exemplu, te joci cu Mara şi îţi petreci mult timp cu ea. Ei bine, o prietenie începe din joacă cât eşti copil, şi e posubil să dureze toată viaţa. Dar e doar posibil. Prietenii, în general, pleacă şi vin. Ocupă la un moment dat un loc în viaţa ta, te învaţă ceva bun sau ceva rău, te sprijină, te incurajează sau descurajează, dar pleacă. Ocupă doar un loc în inima ta care la un moment dat ori va fi înlocuit, ori rana va rămâne pe vecie(timpul doar ameliorând-o). Aceştia, după părerea mea, nu sunt prieteni. Un prieten adevărat te ascultă, îţi dă un sfat şi te ajută dacă ştie cum, îţi este alaturi atât în momente grele cât şi în cele fericite…E mereu ACOLO, dornic să te sprijine, să-ţi fie alături chiar şi cu o vorbă bună, cu un umăr pe care să plângi.

– Tu ai întalnit asemenea prietenie?

– Nu ştiu dacă am întâlnit asemenea prietenie. Nici nu ştiu dacă există, pentru că perfecţiunea e inexistentă, dar totuşi ştiu că am simţit candoarea unei prieteni, m-am blocat în mrejele ei de atâtea ori…Ştiu că am avut mulţi prieteni, dar alături de mine au rămas doar câţiva care m-au sprijinit în orice moment, fără a-mi cere ceva schimb. Sunt de părere că o prietenie vădită, entuziastă, profundă, pură, simplă şi sincera e probabil şi veşnica. Mulţi oameni spun că totul este trecător. Poate că aşa este…Dar eu cred că sfârşitul e doar moartea, pentru cei care zic că totul e trecător. Totul e trecător de la moarte, pentru că, până atunci, ceea ce avem poate fi durabil. Cum e şi viaţa, durează până la moarte. Iar de atunci, trupul şi sufletul se despart pentru totdeauna. Astfel poate fi şi această prietenie de care pomenesc eu: poate dura până la moartea unuia dintre ostatici, a căror destine se despart.şi probabil se vor întalni cândva. Aşa vad eu prietenia: fără cusur, fără oprire, fără perfecţiune, dar totuşi cu sprijin, respect, dragoste, sinceritate şi toate acestea…reciproc.  Nu e nevoie de bani, de exagerare, nu e nevoie decât de doi oameni care se pot înţelege, asculta, ajuta şi pot spori, zilnic, legătura temeinică dintre ei.

–  Deci asta e prietenia? îmi spune ea, aproape năucită de vorbele mele, încercând să găsească un sens pentru fiecare. Poate că era prea timpuriu pentru ea să înţeleagă toate acestea, dar mă simţeam datoare faţă de ea, ca soră. Şi poate că o să o înţeleg cel mai bine, poate că vom fi cele mai bune prietene, dar…în afara de relaţiile de rudenie care pot consolida adevărate prieteni, avem nevoie şi doar de simplii şi bunii prieteni, cunoscuţi într-o zi oarecare. Şi dacă va veni vremea ca oamenii să nu mai creadă în prietenie şi nici să nu mai existe prieteni, e totul pierdut, pentru ca aceasta e si esenţa: prietenia, o fiinţă fără trup care îţi cuprinde sufletul, ţi-l împarte în bucăţi şi îţi oferă siguranţa în viaţă, e un pansament pus sufletului în momente grele şi o scăpare, o gură de aer pentru mulţi. 

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.