Poveste

Aș scrie o poveste despre iarna asta, pe care apoi să o cânt printre țurțurii de gheață și în jur să ningă cu fulgi mari, mari și pufoși, să mă acopere, să mă transforme în fantasmă, să mi se albească genele și sprâncenele, să mi se așeze zăpada pe buze până îmi voi auzi tăcerea. Apoi să calc ușor și să-mi scrâșnească sub picioare urmele altor pași, să le urmăresc, să le caut calea, să realizez că aceia sunt tot ai mei, dar nu de-acum, ci mult mai mici, dintr-o copilărie îndepărtată în care uitam cum se simte gerul și știam doar de ninsori și fericiri.
Fiindcă iarna e doar despre povești între sobe în care pâlpâie puternic focul și doar despre zâmbetele înghețate de promoroacă în care inima se zbate în piept și vorbește de încremenirea timpului și despre cum poți ține zăpada în palme fără a ține cont că-i rece și că te ustură pielea, de parcă atunci când îți trece printre degete și ți se topește în palmă, îți poți copilăria în mână.

26907442_1783847301647446_4336745276150322095_n
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.