Poveste de vară

DSC_0057

Hai să ne jucăm. Să ne jucăm întocmai ca în vremurile trecute, atunci când inocența și copilăria erau în toi. Când poveștile de seară se terminau cu mângâieri pe frunte și cu vise.

Lasă-mă, ca în acest joc, să-ți fiu povestitor. Tu ascultă-mă, urmărește-mi fiecare mișcare, nu mă opri, nu mă corecta, nu mă judeca. Dă-mi șansa să îți spun o poveste, aceea pe care o vezi trecând acum precum o pasăre călătoare pe un cer infinit.

Știu că încerci să o oprești cumva, să fluieri, să țipi, să arunci cu o piatră. E prea departe de tine. O privești doar cum se îndepartează, cu fiecare zgomot aproape indescifrabil al aripii sale, aflat la sute de metri de tine. Nu poți întrerupe povești, nu le poți relua în fiecare seară din cauza istovirii.

Așa e și cu cea pe care ți-o spun acum, e basmul verii, făruit timp de 3 luni în care asupra-mi s-au perindat stropi de soare, raze de lumină, cer senin, fericiri, momente, iubiri, picături reci pe piele bronzată și fierbinte, atingeri delicate și miresme ale florilor, mirosuri după ploi calde.

A sosit sfârșitul poveștii pe care ți-o mărturisesc cu alean și nostalgie, ca de fiecare dată. Acum, parcă, e un altfel de dor. Ceva în care sunt prinsă la mijloc, la care mă uit cu jind, cu emoție, cu „vino înapoi” și, în același timp, cu sentimentul sfârșitului care aduce un nou început, ceva care mă face să-mi fie teamă, dar pe care îl aștept cu drag.

O voi striga. Te voi striga, voi țipa la tine, vară. O să te implor, cu mâini tremurânde, cu simțiri care zvâcnesc în suflet, cu suferință, să te întorci. Să mă mai privești o dată, să mă răsfeți, să mă cureți de fiecare rană făcută de frig, să îmi promiți că te întorci repede și că vei dura mai mult anul viitor.

Și îți voi mulțumi, pentru că îți sunt recunoscătoare. Nu o să-mi iau la revedere de la tine, așa cum am făcut în anii precedenți. De data asta îți voi făgădui că te aștept cu aceeași emoție, iar cărămizile așezate atât cât ai fost prezentă în timpul meu, în ore și-n speranțele puse în secundele irepetabile, vor fi amintiri și dovezi tainice a trecerii tale prin mine.

În seara aceasta închei o poveste, urmând să încep alta cu „A fost odată…”. Acest lucru se va întâmpla în câteva ore, iar acum încă mai număr și răsfoiesc foile prăfuite ale unei veri efemere.

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.