Minut

Priviri apuse-n nimbul fericirii îmi  inundă bizar cerul,
E un fierbinte ger în inima frigului și-o ceață ironică; astăzi doare.
Învârtindu-se-ntr-un joc morbid de cuvinte,
Jocul unei capcane de patimi care  moare,
Se înalță ușor, cu o vinovăție difuză, drapelul.

E cel care anunță armistițiul dintre noi,
Vinovăția dorului care ne desparte.
E cel care alungă cu lacrimi suflări insonore și veștede ploi,
E sufletul care-n corp încă mai bate.

Târzie e ora în care mă înalț și încerc să mă inițiez în zborul icaric,
Târzii mi-s paralelele cuvinte.
Mi-e frig și mă metamorfozez in ceas,
Să simt cum durerea se scurge prea lin,
Cum mușcă oamenii triumfator din al fericirii venin,
Iar când dorul ma părăsește,
Țip în șoapte.
Mă-ntreb dacă minutul inimii încă trăiește.

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.