Mi-e dor…

Mi-e dor de dorul pe care îl aveam înainte să-mi fie dor de tine
De ploaia care picura din norii care se zbăteau a ploaie și cădeau în ploi meschine pe pământ
De noi care-am fost eu și tu înainte de a fi noi și mai mult decât împreună
De iubirea care nu semăna și nici nu mirosea a iubire, era doar iubire cu gust nevinovat de vară
De răsăriturile reci în care soarele uita să răsară și răsărea doar chipul meu pe fereastră scriindu-ți cu sufletul poeme
De vocea ta care răsună a ecou în timpanele mele, a voce care pornește viforul și care vorbește-n amintire
De începutul nostru care de fapt n-a început niciodată, doar s-a sfârșit tardiv atunci când am încercat să mă intorc negăsit la început
De neliniștile care căutau să mă copleșească și mă simteam neliniștită când între noi era doar depărtare
De mirosul tău care n-a mirosit niciodată a tine, doar inspirație a unui parfum care mirosea a timp și-a veșnicie
De stelele care apăreau pe cer doar când îmi vorbeai de constelații și pe care ai spus că o să le vedem când cerul va fi înstelat
De mâinile tale pe pielea mea care nu erau doar mâini, erau atingeri și mai departe de atingeri erau căutări
De „poate” pe care poate l-am rostit prea des incluzând-te pe tine, poate că ar trebui să uit de el
De uitarea care îmi apare noaptea lipită de suflet și-mi sparge pieptul repetându-mi să uit și să te uit
De tine care ai fost mereu aici și de fapt mai departe de acolo, mai târziu de niciodată și mai de negăsit decât mine.

mi-e dor
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.