Iubirea în 4 colțuri

Iubirea în patru colțuri e atunci când… Ca acum, când m aici pe cineva care, de câteva nopți bune, se ghemuiește pe fotoliu cu o lampă lângă și își așază deasupra capului pătura noastră galbenă. Și acolo, în lumea aceea a lui mică, citește ore întregi „Shogun”.

Face și ceai pentru amândoi, ceai de lavandă, pe care eu îl uit în cană și se răcește. Iar el soarbe cu poftă în timp ce rândurile cărții îi fură privirea. Îl aud cum dă paginile, firav și aproape deloc zgomotos.

Cred că și despre asta e iubirea, mai ales iubirea în patru colțuri: despre cum, la un moment dat, vrei să îl descoperi pe celălat prin ceea ce face și încerci să îl cunoști prin pasiunile pe care le are. Acum ceva timp aș fi spus că eu m-aș fi aflat în locul în care este el acum, citind, prizonieră în mijlocul nopții unor rânduri care îmi fură sufletul și îmi mângâie inima. Eu i-aș fi dăruit iubirea în patru colțuri.

Dar nu, în clipa aceasta nu eu citesc „Shogun”, ci el, nu eu mă adăpostesc într-o pătură călduroasă și citesc până simt că adorm. Ci el. Și îl privesc fără să mă satur, aproape fără să mă mișc. Mă simt în siguranță.

Iubesc să-l văd în fața mea citind. Iubesc felul în care dă paginile. Iubesc să-i aud respirația în tandem cu ochii lui furați de rânduri. Îl simt cum se mișcă din când în când și parcă n-aș vrea să se termine niciodată cartea aceea, deși sunt convinsă că va descoperi și altele care îl vor ține treaz la ora asta, înăuntrul păturii, cu o lumină difuză pe care mi-o transmite mie și cu zgomot de pagini. Îl iubesc.

Și iubirea în patru colțuri are miros de cărți, de file, de cuvinte, de rânduri nevorbite, ci doar scrise.

carte
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.