Fluture

Am vrut să devin fluture,
Iar prin râvnă, dorință însetată și speranța înfăptuirii
S-a petrecut ceea ce numeam, în termeni simpli, himeră.

Căci fluture devine doar acela rânduit de demiurg,
Iar în contextul actual eu fac parte din a omului sferă.
N-am fost zămislită să zbor.
Și, din pură curiozitate,
Într-o secundă lungă am pășit în lumea lor
Îmbrăcată cu aripi diafane de fluture.

Și-atunci m-am așezat pe prima floare.
Mie mi-s dragi florile…
M-am înălțat neîncrezătoare și ușoară spre soare,
Hrănindu-mi trupul cu pulbere de nori.

Era atât de bine acolo sus, și atât de frumos se vedea Universul,
Încât m-aș fi așezat pe-un pribeag nor
Fără a încerca să cobor.
Dar cineva, nu întreba cine,
Am uitat, fiindcă aveam memorie de fluture
Mi-a spus că sunt blestemat.

În clipa aceea m-a cuprins un fior,
Iar aripile s-au răcorit,
Inima a început să bată cu putere la auzul acestui cuvânt,
Dar m-am pripit.
El spunea că trăiesc doar o zi
Și asta numea el blestem.

Dar l-am contrazis.
Iar la finalul aței de pe ghem,
La finalul jocului prăfuit al particulelor de soare,
Când amurgul a coborât alene și s-a facut răcoare,
I-am explicat că sunt fericit.

Că n-am fost vrăjit,
Pentru că a trăi o zi e diferit.
M-a pus să îi explic,
Și cu candoare, însuflețire
I-am spus că am trăit iubind
Am trăit fericind
Am trăit înfrumusețând o floare
Și-am zburat din calea oamenilor,
Pentru că mi-a fost frica.
Pentru că ei n-au dreptul să îmi distrugă viața
Căci eu trăiesc un an
Iar ei trăiesc zeci.

Să știi, omule, că trăiești mai frumos într-o singură zi,
Fiindcă e greu să fii pătimaș în douăzeci și patru de ore
Așa că înveți din prima să iubești cu trup și suflet ceea ce te înconjoară
Realizezi ce este fericirea, o tratezi ca pe o comoară
Și zburzi din culori în culori
Din vieți de floare în petale de iarbă,
Din ceruri atotcuprinzătoare
În răzoare.

Conștientizezi ce este simplitatea.
Și cum poți să respiri
Să zbori
Să iubești
Să privești
Să te înalți la cer
Să cobori pe pământ
Să fugi de păcătoși
Să aduci zâmbet pe un chip morocănos
Și să mori.
În aceeași zi.

O să mai fiu fluture.
O să mă metamorfozez de fiecare dată când voi simți că bucuria e inexistentă,
Și, prin transfigurare,
Voi ști că e suficientă o zi să fii fluture
Și să faci lucrurile
Pe care unii oameni nu le fac într-o viață.

fluture
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.