Florile ofilite unde ni se scaldă în soare?

Unde dispar florile ofilite când se scutură de petale și-și coboară spre tulpină creștetele?

Priveam astăzi sfioasă spre galbenele mele narcise. Am luat vaza și am apropiat-o de mine. S-au uscat, le am de aproape o săptămână, dar încă emană un miros dulceag și veștejit de soare. Le-am atins, nu se scutură ca lalelele sau ca trandafirii, încă rezistă. Chiar dacă le apuc cu mâinile, chiar dacă le mângâi, nu-și pleacă creștetele spre trup.

Ce galben-soare poartă înăuntrul lor, chiar și departe de lumina lui. O aromă de primăvară pe care n-am trăit-o. Un parfum de vis spulberat undeva în tocul ușii, aruncat de-acolo spre cer, poate se reîntoarce în vară și are mai multă trăire înăuntrul său.

Florile mele sunt veștejite, în ele e o natură desuetă. Miros ca filele unei cărți vechi, cu literele-i crescute undeva într-un vișin din care pică fructele cu zgomot, se fărămițează, dau dulceață pământului.

Mi-e greu să-mi arunc petalele ofilite. Acum ceva timp aveam acasă cărți în care îngrămădeam petale de trandafiri, trandafiri cu trupuri rupte, înghesuiți printre cuvinte, printre folii transparente, prin cutii de amintiri. Alteori, am scos florile din vază și am renunțat la ele. Fără regrete, doar gândindu-mă că, la un moment dat, le-am simțit mireasma, mi-au bucurat inima cu petalele lor rupte din culori, cu soarele și ploaia dinăuntrul lor.

Dar la florile ofilite de-acum mi-e tare greu să renunț. Parcă nici nu-i vremea plecării. Petalele lor însetate mai cer să rămână. Tulpinele nu se cutremură la atingere. Încă miros a galben și-a răsuflu. O să le pot păstra în cărți, în filele scrise de către stiloul meu, vaza o să ascundă la un moment dat alte flori, dar la unele flori ofilite nu poți uneori să renunți…

Le cuprinzi în palme înainte să-și scuture toate petalele, și-atunci le ascunzi pe unde poți: prin inimă, prin cărți, prin dulapuri, prin cutii, prin vise. Peste unele dai din întâmplare peste ani și le mângâi. Pe altele le uiți și nici nu-ți mai amintești unde le-ai pus. Dar știți sigur despre ce vorbesc. Cu siguranță v-ați pierdut cândva printre rafturile unei biblioteci, oricât de mică și de personală ar fi fost, și-ați dat peste o carte ce ține înăuntrul său nu numai cuvinte, ci și florile ofilite.

Ei bine, florile acelea din cărți sunt cele de care vă vorbeam eu mai sus: florile ofilite. Cele la care nu poți să renunți. Florile care au în ele tot soarele pământului, florile scăldate în ploi și-n culori, în raze și în iubiri, flori care au gravate pe trupurile plăpânde câte o amintire și-un dor.

Și unii oameni, oh, unii oameni, ce bine seamănă ei cu florile ofilite. Se ofilesc din viețile noastre fără măcar să observăm felul în care își pleacă creștetele spre trupuri, mai ales dacă n-avem vreme, mai ales dacă trecem pe lângă ei și nu-i mângâiem, și nici nu le oferim apă. Dar pe ei îi purtăm de cele mai multe ori în cărțile ce poartă titlul de suflete, ei sunt presați undeva între două foi, pare că îi uităm, dar când ne întoarcem spre ei deschizându-ne sufletele, ce foșnet, ce amintire, câte litere și scânteie de soare doar din inimile tăcute ale unor oameni și flori…

Și cât de bine se-aseamănă oamenii din noi cu florile ofilite din vazele noastre. Avem pentru ei atâtea cărți și foi unde să-i ascundem. Și totuși, atunci când hotărâm să-i presăm între cuvinte, când închidem cu sfială cărțile în care i-am ascuns, înțelegem că n-o să mai fie niciodată senini, scăldați în soare și cu tulpinile drepte, așezați într-o vază de unde ne privesc și noi trecem de-atâtea ori pe lângă, fără să-i observăm.

Poate că ar trebui să scăldăm mai des tulpinile de unde s-au rupt rădăcinile în apă, înainte să se ofilească. Înainte să ne întâlnim în amintire cu florile și oamenii. Înainte să deschidem file de cărți pentru a-i mai ține o singură clipă în brațe, pierzându-ne în biblioteci unde și cărțile îmbătrânesc de la atât de mult timp, cu sufletele flămânde nu numai de cuvânt, ci și de floare, și de om…

Sursă fotografii: arhiva personală

Flori ofilite și oameni-amintire, de care ne este dor
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.