Dragă 2020…

Dragă 2020,

Îți scriu repede cifrele, e ușor să mă gândesc la tine. Doi de 20, vârsta mea scrisă de două ori. Îmi place să te privesc, parcă ai ceva diferit în tine. Motiv pentru care, să știi, cred că vei fi așa cum îmi voi dori. Cum ne vom dori. Așa cum voi munci să fii, așa cum te vom transforma, așa cum vom crede în tine.

Fiecare își poate crea anul așa cum simte că-și dorește să fie. Așa cum îl visează și cum îl desenează dinăuntrul pieptului, cu iubire și cu iertare, cu speranță și cu încredere.

Dar, 2020, te rog să fii bun și blând cu noi. Să ne iubești pe fiecare în parte, nu ne vezi? Tânjim cu toții după iubire, unii mai mult decât alții. Dar avem atât de multă nevoie să fim iubiți, încât, de cele mai multe ori, pare că suntem reci și indiferenți.

Ne ascundem după măști posomorâte și rănim tot ce vedem în jurul nostru. Judecăm și criticăm, aruncăm cuvinte care apoi dor, doar pentru că simțim nevoie de iubire și n-o avem. Și nici măcar nu realizăm că asta e ceea ce vrem, poate dacă am face-o, dacă am pleca în căutarea dragostei – fie că am învăța să iubim un cățel sau o pisică, fie că ne-am îndrăgosti de oameni, poate dacă am ști că lipsa iubirii pietrifică inimile…

Habar n-avem că în spatele durerii și a neputinței se află, uneori, o nevoie teribilă de iubire. Așa că, Anule Nou, 2020, iubește-ne tu așa cum ne-am dori să fim iubiți. Arătă-ne cum arată iubirea veridică, îmbrățișează-ne și sărută-ne frunțile atunci când ne ținem tâmplele plecate și din ochii noștri șiroiesc lacrimile. Mângâie-ne mâinile care trudesc și luptă. Care se zbat și care lovesc. Șterge-ne durerile din inimi, iubește-ne până vom ști și noi să ne iubim și să iubim.

2020, nu poți să construiești adăposturi pentru toți oamenii care-și poartă pașii pe străzi? Care nu au încălțări? Nu poți să le încălzești, în prag de iarnă, o supă? Nu poți să-i aduni pe toți într-un loc în care să trăiască, să nu-i mai vedem cu hainele ponosite la colțurile blocurilor, cu pături după ei, cu mâinile întinse după ceva mărunțiș pe care unii dintre noi îl pierdem prin portofele și pe sub mobilă?

Nu poți crea părinți pentru toți copiii care i-au pierdut? Nu poți să iei în brațe fiecare prunc din oferlinate și să-l duci într-o familie care-și dorește un copil pe care să-l crească, să-l protejeze, să-l iubească? Nu poți opri mamele din a-și părăsi copiii pe străzi, în orfelinate, făcându-le să înțeleagă câtă iubire și câtă fericire îți poate oferi propriul copil?

Nu poți opri părinții care-și lovesc copiii să n-o mai facă? Nu poți să le arăți cât de tare dor toate palmele și toate înjurăturile, toate țipetele și jignirile? Nu poți să-i faci să devină mai maturi, înainte ca ei să-și maturizeze propriii copii prea devreme, prea timpuriu?

Nu le poți spune că un copil e neputincios? Nu le poți arăta tuturor cât de important e să iubești, să fii blând? Nu le poți da mai multă răbdare părinților, mai multă înțelegere și compasiune? Nu le poți spune că una dintre cele mai importante lecții pe care o poate învăța un copil acasă e cum să iubească și îndemnul e să iubească, să iubească necondiționat, să fie bun, chiar dacă în jur i se spune că lumea e rea?

Nu poți să aduni toți cățeii și pisicile din România, de pe străzi, și să-i adăpostești înăuntrul unor adăposturi unde să aibă hrană și căldură, iubire și mângâiere, apoi să le găsești stăpâni care să îi protejeze?

Nu poți să aduci părinții copiilor din România acasă, alături de ei, să vadă cum cresc? Să-i țină în brațe, să le citească povești, să-i învețe să scrie? Să meargă cu ei de mână la școală, să fie la câțiva pași distanță de momentul când se vor îndrăgosti pentru prima dată, să le fie alături atât cât sunt copii, cât și în adolescență?

Fă-i să înțeleagă, 2020, că și atunci când câștigă bani plătesc un preț mai scump decât ei ar crede. acela al timpului care nu se mai întoarce nicicând. timpul în care copiii cresc și momentele împreună nu se mai întorc. Și nici nu se mai retrăiesc, ce e pierdut, rămâne pierdut întotdeauna. Urmele timpului care trece dor și lasă cicatrici. Mai ales pentru ființa care are nevoie de afecțiunea părinților și de clipele petrecute cu amândoi.

Poți opri, Anule, bărbații din a-și mai lovi femeile, făcându-i să înțeleagă că ele nu sunt obiecte, și de cele mai multe ori, atunci când ne lovim de un obiect, el ripostează și simțim, la rândul nostru, durerea? Poți să le spui că palmele și pumnii nu lasă numai urme pe față și pe corp? Nu lasă doar vânătăi, ci și cicatrici irepresibile în suflet și răni și traume asupra copiilor care asistă, care aud, care văd, care sunt în mijlocul părinților și lor nu le aude nimeni strigătul?

Nu poți să ne faci să înțelegem că aproape tot ce avem e trecător, cu toate acestea noi luptăm să obținem lucruri efemere, ne zbatem pentru ele, apoi le adulăm și ne bucurăm de ele, fără să înțelegem că, printr-o lege absurdă a compensației, căștigăm mult material și pierdem spiritual, înlăturăm și ignorăm ființe din jurul nostru, le pierdem?

Te rog, 2020, fă-ne să realizăm că e mai important omul pe care îl avem alături decât banii pe care îi câștigăm, îi strângem și apoi îi pierdem.

Fă-ne să avem mai multă răbdare cu oamenii, cu oamenii în general. Fie că sunt cunoștințe, fie că sunt apropiați, fie că sunt copiii sau părinții noștri, fie că îi întâlnim la locul de muncă. Ajută-ne să-i ascultăm mai mult. Ajută-ne să fim mai înțelegători și fă-ne mai buni. Fiindcă nu suntem. Dacă am fi, am realiza că fiecare om își poartă lumea în spate, cu greutățile și bucuriile ei. Și am ști să fim mai răbdători și mai înțelepți.

Da, 2020, dă-ne ceva mai multă înțelepciune. Determină-ne să alegem mai înțelept. Să gândim mai mult înainte să țipăm, înainte să înjurăm, înainte să ne certăm, înainte să spunem cuvinte care dor. Fă-ne mai înțelepți când trebuie să luăm decizii și lasă-ne să greșim, dar arată-ne și calea corectă.

Iubește-ne, Anule Nou, așa cum îți spuneam când am început scrisoarea, avem atât de multă nevoie de asta și nu știm. Învață-ne să iubim, să ne iubim, să iubim lumea în care noi trăim.

Ne întrebăm deseori cum putem să iubim lumea care ne fură în neant oamenii pe care îi iubim? Cum putem să iubim lumea în care sunt atât de mulți criminali și rău-făcători? Cum putem să iubim lumea în care murim în accidente de mașină? Cum putem să iubim lumea în care peste tot e violență, fizică și verbală?Cum?

Nu știm, învață-ne să o iubim, poate oprim violența în felul ăsta. Măcar puțin. Măcar să arătăm că putem fi buni. Măcar noi, cei care trăim și vedem durerea, o conștientizăm și vrem să schimbăm, putem fi călăuza celor orbiți de rău, de ranchiună, putem să le arătăm că lumea are nevoie de iubire

Aruncă-n prăpăstii fără fund cuvintele dureroase, țipetele, certurile, fă-i pe oameni să nu mai rănească. Fă-ne mai buni, mult mai buni, mai sinceri, avem nevoie de asta. Avem nevoie de cineva care să ne arate cum să trăim, cum să iubim, cum să fim oameni. Ne-am născut dintr-odată oameni și nimeni nu ne-a dat nicio lecție înainte. N-avem niciun manual de instrucțiuni, pur și simplu trăim și învățăm din tot ceea ce trăim.

Învață-ne despre fericire. Fă-i pe cei care n-au trăit-o cu adevărat să trăiască. Arată-le cât de minunat e să fii fericit nu pentru că ți-ai cumpărat o haină nouă. Ci pentru că ești iubit, iubești și ai lângă tine persoana potrivită. Desparte-i pe cei care sunt în relații nepotrivite. Nu le mai mări durerea.

Ei vor înțelege pe parcurs că durerea de după despărțire se va transforma în liniște și în regăsirea propriei persoane.

Dă-ne mai mult timp să ne uităm înăuntrul nostru. Să ne analizăm inimile și sufletele, să le simțim, să le înțelegem forma și să memorăm pulsul inimii. Să-i înțelegem strigătele și tăcerile dintre bătăi. Ajută-ne să ne cunoaștem, să ne găsim, așa cum suntem, reali și fără măști. Să ne schimbăm când ne dorim, să rămânem așa cum suntem fără să ne fie furată fericirea, speranța, bunătatea.

Vindecă rănile, cicatricile fizice, repară casele arse ale oamenilor. Repară-le corpurile, dar mai ales, repară-le sufletele rănite, triste, abandonate, ele sunt mai multe.

Tratează bolile, 2020, nu ne mai face să pierdem oamenii din viețile noastre. Ajută-i pe părinții care-și țin în brațe copiii bolnavi, nu mai aduce atâta boală, ascunde-o, arunc-o, fă-o să dispară. Vrem o lume în care să fim mai puțini bolnavi, o lume în care să fim sănătoși, o lume în care găsim leacuri pentru orice boli, atât fizice, cât și sufletești.

Anule, ne poți face să înțelegem că e important să creștem, învățând din tot ceea ce am trăit? Ne poți ajuta să realizăm că e bine ca în fiecare zi să învățăm ceva nou, fie că urmărim un film, fie că lecturăm o carte, fie că purtăm o conversație?

Ne poți determina să realizăm că e atât de trist să rămânem aceiași oameni de la începutul vieții până la finalul ei? Că avem atâtea zile în care putem să ne dezvoltăm, că avem atâtea clipe în care ne putem pierde și ne putem regăsi?

Ne poți face să înțelege că ne plângem din ce în ce mai mult că timpul trece, că viața e scurtă, mai ales, ne plângem că nu avem timp, dar cum știm să-l petrecem? Accesăm de zeci de ori rețelele sociale, ne lăsăm absorbiți de informațiile de acolo, urmărim știrile, dar uităm să ne trăim viața, să fim prezenți în viețile noastre, timpul nu stă în loc nici măcar pe Facebook.

2020, știu că-ți cer prea multe, știu că sunt tânără și poate nu înțeleg lumea asta, știu că vârsta mea e scrisă în tine de două ori și că ești mai matur și mai înțelept, de asta îți și scriu, ca să ne ajuți, ca să ne cruți că uităm să trăim, ca să ne iubești, ca să ne ierți, să ne ierți așa cum noi nu știm să iertăm, așa cum noi nu ne iertăm. Ajută-ne, vindecă-ne, nu mai vrem să pierdem oameni, vom învăța să pierdem obiecte, fă-ne buni, blânzi, înțelepți, noi îți promitem că te vom ajuta să ne ajuți, măcar puțini dintre noi, ca apoi să-i ținem în brațe, de mâini, să-i călăuzim și pe ceilalți.

 

2020
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

2 Responses

  1. Sa speram ca anul ”varstei tale (La Multi ani!!, iar) ”;) ne va tine in brate. Emotionant ce-ti doresti si ne doresti tuturor, chiar si blanosilor. Apreciez si-ti multumesc pentru asta. Nu prea mai stiu ce sa cer in plus eu, ai facut-o tu pentru noi. Doamne ajuta! Un an bun tuturor! Pupicii 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.