Dorințele ți se îndeplinesc, dar nu întotdeauna cum dorești

Dorințele ne pătrund trupurile, gândurile și mai ales inimile încă de când suntem mici. Atunci ne dorim câte o jucărie nouă, mai multă înghețată, mai mult timp cu părinții. Sunt dorințe firești, simple și, în general, nu foarte greu de îndeplinit. Mai ales dacă e vorba de timp cu părinții, de îmbrățișări, de joacă.

Apoi, dintr-odată, creștem. Și cresc și dorințele noastre. Se schimbă așa cum și noi o facem, devin mai mărețe, mai curajoase, mai greu de îndeplinit, mai stăruitoare.

Ne dorim mai multe lucruri. În general, ne dorim să ni se îndeplinească foarte repede dorințele.

Ca viitori adolescenți și, respectiv, ca adolescenți, nutrim să ne cumpărăm ultima pereche de adidași care sunt în trend.

Să intrăm la liceul cel mai bun din oraș.

Să avem cel mai la modă telefon, cel mai bun, ultimul apărut.

Să intrăm la facultatea dorită.

Să avem o meserie bine plătită.

Cea mai frumoasă nuntă.

Cea mai incredibilă lună de miere.

O mașină. După ceva timp, vrem o mașină nouă. Mai scumpă, mai frumoasă.

O casă. Un apartament.

O vacanță într-o insulă exotică.

Pantofi noi. O rochie nouă. Un costum nou.

O altă coafură.

Alte cărți, mai multe cărți. Un curs de dezvoltare personală.

Și e normal să visăm și să nutrim să obținem anumite lucruri. La urma urmei, viața noastră e compusă din dorințele și din visurile noastre, din ceea ce vrem să obținem. Din felul în care luptăm și muncim pentru dorințele noastre.

Doar că, uneori, lucrurile pe care ți le dorești devin realitate, dorințele ți se îndeplinesc, dar nu în forma pe care ți-o conturezi tu în minte. Nu în felul în care ți le hărăzești, ci diferit sau mult mai diferit.

Și-atunci, de multe ori, ești dezamăgit sau mirat. Îți doreai pe deplin să trăiești asta, să obții ceea ce tocmai ai obținut. Dar parcă nu așa cum a venit înspre tine. Parcă nu în felul acela. Voiai să se întâmple totul exact așa cum îți imaginai. Uneori regreți. Se naște dezamăgirea, simți că nu e bine, că îți doreai în felul pe care ți-l conturai în minte și în inimă, nu altfel.

Dar, alteori, e atât de minunat să se petreacă totul diferit!

Să te surprindă viața (oricum o face mai mereu, și pozitiv, și negativ), dorințele să ți se îndeplinească, dar să capete o altă formă, o altă culoare, o altă mireasmă. Să-ți sosească în fața ochilor, în mâini și-năuntrul pieptului cu un alt cântec, cu o altă atingere, altfel decât te așteptai, mai devreme sau mai târziu decât îți imaginai.

În ultima vreme, dorințele mi s-au îndeplinit aproape mereu în altă formă față de cum mi le închipuiam. Altfel față de cum mă așteptam sau într-un fel destul de diferit față de cum îmi plănuiam.

De exemplu, ne doream să ne mutăm din cauza a mai mulți factori. În primă fază, ne-am zis că ne vom muta în august, fiindcă altă lună ni se părea imposibilă. Apoi, am găsit ceva și urma să ne mutăm în iunie. A fost o experiență neplăcută și am renunțat la idee. Nu știam dacă ne mutăm în iunie, în iulie, în august. Parcă ideea de august suna mai realist, deși ne era frică să mai sperăm.

Totuși, la începutul lui iunie, am găsit locul nostru, unde ne-am mutat la finalul lui iunie. Nu, nu ne-am fi așteptat să ne mutăm atunci, să găsim ceva rezonabil ca preț și ca locație, să se petreacă totul așa ușor și liniștit. Și, parcă pentru că lucrurile nu s-au îndeplinit tocmai așa cum visam noi, mai mult cum încercam să ne conturăm noi, cât de cât realist, în minte, nu ne prea venea să credem. Parcă nici nu am conștientizat atât de bine până nu ne-am văzut cu geamantanele, cutiile, gențile în mijlocul casei.

Lucrurile nu s-au desfășurat așa cum ne imaginam sau cum ne doream. A fost pe grabă totul, eram încă buimacă din cauza examenelor și urma săptămâna de restanțe și de măriri, dar, totuși, s-a întâmplat. Una dintre dorințele pe care le purtam amândoi în noi s-a împlinit diferit față de cum ne-o conturam noi, dar ceea ce contează cu adevărat e că s-a întâmplat.

Un al doilea lucru minunat din ultimele zile, care s-a petrecut total diferit față de cum credeam noi că o să fie, e Sueño, motanul nostru. Pentru că locul în care ne-am mutat e pet friendly, încă din ziua în care am aflat asta m-am alăturat unor grupuri de Facebook pentru adopții pisici. Într-o noapte, înainte să ne mutăm, am vorbit o grămada despre nume de pisici, Darius propunea, iar eu spuneam „da” sau „nu”. Recunosc, mai mult am zis nu. Până am zis da. Și când am zis da, a fost un da din tot sufletul, pentru că a propus numele Sueño.

Ca să înțelegeți: noi nici nu aveam puiul de pisică (pentru că așa am hotărât, să adoptăm un pui, să crească cu noi, să îl vedem de când e micuț, să îmbătrânească cu noi înconjurat de iubire, de joacă, de căldură), dar deja îi hotărâsem numele.

Doar că voiam să adoptăm puiul de pisică în momentul în care ne întorceam din Fălticeni. Ne-am spus că ar fi mai ușor așa atât pentru noi, cât și pentru el, conștienți fiind că drumul e lung, că va fi chinuit să meargă cu trenul, că i se va schimba mediul și noi nu vom fi prezenți în viața lui așa mult, pentru că va trebui să mergem în diferite locuri.

Și nu s-a întâmplat deloc așa. Dorința ni s-a îndeplinit, dar nicidecum în forma aceea pe care noi ne-o imaginam, o visam.

Ne-am mutat miercuri, iar sâmbătă l-am găsit pe Sueño. Darius a ieșit în așa-zisa curte pe care o avem aici în față cu ceva de treabă și, la scurt timp, a venit repede la mine să-mi spună că e un pui de pisică afară, care plânge. Am luat mâncarea de pisici din casă (pentru că în zona în care am stat inițial mai era o pisică adult pe care o hrăneam, dar acolo nu aveam voie cu animale de companie, așa că aveam provizii) și am ieșit. L-am văzut, era mic, slab, mieuna întruna, cu unul dintre ochi aproape închis, cu ambii ochii curgându-i din cauza conjunctivitei, murdar. I-a oferit Darius mâncare și, la scurt timp, l-a prins în brațe și l-am luat în casă.

De atunci a apărut Sueño la noi și, într-un anume fel nespus de frumos și de minunat, ne-a dat planurile peste cap. În ziua în care l-am luat, nu am reușit să terminăm de făcut curățenia în locuință și nici să despachetăm totul, pentru că a trebuit să-l ducem pe motănel la veterinar, mai apoi a trebuit să-l ținem în brațe, pe rând, pentru că doar așa dormea, era foarte speriat, plângea, probabil își căuta mama și avea nevoie de afecțiune și de căldură.

Vă dați seama că va trebui să-l luăm cu noi în Fălticeni, va fi purtat pe drumuri, i se va schimba mediul și așa mai departe. De asta ne și doream să avem o pisică după ce ne întoarcem de acolo.

Dar pisica n-a mai așteptat și n-a vrut ca dorința noastră să se îndeplinească exact așa cum noi voiam. A ales, totuși, să fie un pui de motan căreia să i se potrivească perfect numele de Sueño, care înseamnă vis și poate fi foarte ușor asemănat visul cu dorințele dinăuntrul nostru, e și portocaliu și culoarea se potrivește cu numele său spaniol.

Vedeți felul în care undeva, în particulele de praf și de lumină din Universul ăsta în care ne plimbăm pașii, respirăm, iubim, visăm și trăim, ceva sau cineva lucrează pentru ca dorințele noastre să prindă contur, să se întruchipeze în realitate, chiar dacă nu e tocmai realitatea pe care noi ne-am imaginat-o și creat-o în minte și-n suflet?

Dorințele ți se îndeplinesc. Ni se îndeplinesc. Dar nu întotdeauna așa cum ni le imaginăm, ci capătă contururi diferite, culori necunoscute, au în ele momente neașteptate, secunde și minute pe care nu le înțelegem și nu le cunoaștem. Și, uneori, tocmai acesta e farmecul lor: crezi în ceva, îți dorești să se îndeplinească, visezi cu inima deschisă, care bate frenetic și încrezător, începi să-ți pierzi speranța sau dimpotrivă, încă aștepți și crezi în asta, dar nu în momentul respectiv, și ce să vezi? Dorința ți s-a îndeplinit.

Și știu atât de bine că dorințele se îndeplinesc încă din copilărie. Încă din momentul în care am văzut o stea căzătoare și am întrebat-o pe bunica ce e acel corp luminos. Mi-a povestit despre stelele căzătoare. Mi-a spus să-mi pun o dorință. Am închis ochii, iar după ceva vreme, dorința s-a îndeplinit. O să povestesc cândva și despre asta, până atunci, nu vă pierdeți speranța. Credeți în dorințe, în visuri, în tot ceea ce aveți acolo în voi, ceva care stăruie și nu vă lasă să închideți ochii!

Dorințele se îndeplinesc, dar nu întotdeauna așa cum ți le imaginezi
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

4 Responses

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.