Dialog de simțiri

Vorbesc mai mult de noi privirile decât cuvintele,
Căci atâtea vorbe sunt spuse-n van într-o regresiune temporală, în care
Secundele sunt picăturile de ploaie
Așezate cu grijă pe fiecare oră în care-ți pașii sunt aproape de gândul febril al așteptării,
Departe de dorința curcubeului de a zămisli scara pe care minutele să urce domol
În clipele în care gustul ploii periclitează oricare respirație anulată de gustul soarelui de mult apus,
Unde binoclul este inversat și-n loc să-ți simt prezența nestingherită și întregită
Absorb cu palmele doar urmele pașilor suflați de selenara închisoare,
Fereastra sufletului privind doar inversatu-ți sine
Căci
Înlocuindu-te pe tine, venit-a-mi busola;
Mă aflu într-un continuu periplu al cuvintelor
Le-am pierdut atunci când privirile au grăit prea mult
Și-n lipsa lor
Vorbesc ochii incolăcindu-și privirile pe caducele noastre trupuri.

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.