De ziua dorului, aș vrea să-ți fie dor de tine

Aș vrea ca, înainte să-ți fie dor de munte, de mare, de lume, de oameni, de ochii primului iubit, de mâinile primei fete pe care ai iubit-o, de ploaie, de soare, de nori, de viață, de cei care nu mai există în lumea noastră, să-ți fie dor și de tine.

Să-ți fie dor de felul în care zâmbeai cândva. Sincer, fără opreliști. Poate că erai copil și încă nu aveai habar că rareori te poți înfrupta din lume ca dintr-o ciocolată. Sigur, lumea are bucăți și de cacao, poți să le guști, le poți savura mai târziu. Dar, câteodată, e ceva și amar-acru în gustul lumii. O să simți la un moment dat.

Și-atunci s-ar putea să nu mai zâmbești sau să mai râzi ca altădată. Dar, nu uita, să-ți fie dor de zâmbetul și de râsetul tău la un moment dat. Căci, dacă îți va fi, o să zâmbești. Să-ți fie dor de fericire, de tine atunci când erai fericit, înseamnă că, în curând, o vei apuca de brațe și vei dansa cu ea, acompaniate de sunetul bătăilor de inimă.

Să-ți fie dor de cum iubeai. Atât de intens. Atât de arzător. Până se răvășeau aripi de îngeri din văzduh și ți se așezau pe ochi. Îi închideai. Vedeai raiul și iadul, deopotrivă, în brațele celui iubit. Iadul de după plecare. Raiul când îți săruta trupul.

Dacă el sau ea nu mai sunt lângă tine, dacă nu mai știi nimic despre existența lor, dacă sunt înecați în valuri de amintire pe care le mai simți câteodată pe trup când în largul tău se nasc furtuni, să-ți fie dor de amintirea lor. Nu, să nu-ți fie dor de ei, ca entități, ca suflete, ca existențe. Să-ți fie dor de ceea ce au lăsat înăuntrul tău, de urmele de pe piept, de visurile pe care le-ați construit împreună, de felul în care ei te-au zămislit iubindu-te.

Să-ți fie dor de tine exact așa cum ei te-au lăsat, poate răvășită după plecarea lor, poate ușurată, poate flămândă de iubire. Și să scoți din dorul față de tine doar ce te ajută să crești în lipsa lor, doar ce-ți naște răsărituri de soare, doar ce-ți spulberă neliniștile și durerile și ți le purifică în acceptare.

Iar dacă ei n-au plecat, dacă încă alunecă aceleași mâini și buze înăuntrul inimii tale, dacă încă îți culci capul pe pieptul lor, dacă inimile își răstoarnă sângele una într-alta și se amestecă în același glas de bătăi, să-ți fie dor de tine permanent, să nu te pierzi, ci să te regăsești, să crești înăuntrul iubirii.

Dacă îți va fi dor de tine în timp ce lângă tine, în tine și-n inima ta se va scrie iubirea, vei ști întotdeauna că ești un strop de curcubeu care are nevoie de soarele din el ca să se nască și de ploaia suavă, caldă, liniștitoare de vară – nicidecum furtuna – din celălalt ca să-și deseneze culorile.

Aș vrea să-ți fie dor de tine înainte de oricine altcineva. Înainte de orice altceva. Aș vrea să-ți fie dor de felul în care ești, de felul în care erai și de felul în care vei fi. Aș vrea să porți dorul iubirilor în tine. Mi-aș dori să porți dorul tuturor suferințelor care te-au ajutat să crești, să devii, să fii.

Nu, să nu-ți fie dor de momentele triste, să nu le simți lipsa, oricum n-ai putea să le mai trăiești, nu ai mai vrea asta, ar fi prea multă durere. Dar să-ți fie dor de tine dacă n-ai învățat nimic din ele. Să-ți fie dor de ceea ce ești dacă ai trecut de-atâtea ori pe lângă furtună și viscole și n-ai putut să capeți din fiecare câte-un lemn astfel încât să-ți faci focul din durerile tale și să le pui să ardă adânc.

Să-ți fie dor de tine, fiindcă fără ceea ce ai trăit, și dacă ai învățat din tot ce-ai trăit, ai putut să te creezi așa cum ești astăzi, și încă o să mai ai multe de învățat, dar să-ți fie dor de tine mereu, ca să înveți mai mult, mai bine, ca să nu-ți mai fie teamă, ca să iei din totul bine și să alungi răul.

Să-ți fie dor de tine ca și cum ai putea să te pierzi, ca și cum n-ai să mai poți să te regăsești. Să-ți fie dor de tine ca și cum ți-ar fi frică să nu dispari. Exact ca atunci când ți-e frică de plecarea celui drag de lângă tine. În felul ăsta, s-ar putea să înveți să te prețuiești, să te iubești, căci doar în încercarea de a fi pierdut vei avea mai multă și mai tulburătoare nevoie de tot ceea ce ești.

Să-ți fie dor de tine doar purtând înăuntrul tău toți oamenii pe care îi iubești și toți oamenii care nu ți-au făcut întotdeauna bine, oamenii care te-au rănit. Știu că de mulți ai vrea să uiți, poate chiar ți-ai dori să fie inexistenți.

Lasă-i să fie acolo și doar vindecă-ți cicatricile și rănile rămase după ei, n-ai să poți niciodată să-i scoți din tine, iar să-ți fie dor de tine în timp ce porți și oamenii marilor iubiri, și oamenii marilor dureri, te întregește așa cum n-ai fost niciodată, te determină să te conții înăuntrul tău, să te accepți și să-ți asumi durerile, bucuriile, iubirile, suferințele. În unele dureri avem nevoie să-i păstrăm pe cei de care ne leagă suferința, să ne fie dor de noi avându-i și pe ei înăuntru.

Mai apoi să ne eliberăm și să ne fie dor de felul în care suntem după ce, ca niște păsări, am învățat să zburăm înainte să ne crească penele și aripile, căzând, lovindu-ne, trăind durere acută, ca, mai târziu, cerul, albastrul, aripile să nu mai fie niciodată aproape de pământ, niciodată aproape de durere, de rănile loviturilor.

Să-ți fie dor de tine. Doar așa crești, exiști, te naști, visezi, zbori, iubești și mori. Să-ți fie dor de tine în permanență, mai dor decât toate celelalte doruri ale lumii.

Photo by Roman Kraft on Unsplash

Aș vrea să-ți fie dor de tine
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

8 Responses

  1. Uau! Mi s-a înmuiat sufletul! Chiar ieri am răspuns la o postare de pe Facebook întrebării „De cine ți-e dor?” Răspunsul a fost: mi-e dor de mine. Iar acum am citit minunatul tău articol și mi-a intrat direct în suflet.
    „Să-ți fie dor de tine ca și cum ai putea să te pierzi, ca și cum n-ai să mai poți să te regăsești. ” – absolut minunat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.