De ce susțin educația sexuală în școli?

Inițial nu știam dacă să abordez subiectul mult prea contestat în zilele de astăzi pe Facebook, pe bloguri și în diferite grupuri, și anume educația sexuală. Apoi, am descoperit pe Youtube un reportaj de la România, te iubesc, pe care îl găsiți aici și se numeste Mama mea este copil. Dacă sunteți împotriva educației sexuale în școli, vă rog să-l urmăriți până la capăt și să trageți concluziile. Pe mine nu numai că m-a convins, deși nu eram împotrivă și știam că ar fi necesar, dar m-a și întristat și în același timp speriat realitatea.

Aș vrea să vă prezint 2 cazuri, numele, detaliile, localitățile sunt absolut irelevante, se pot întâmpla oricând, oriunde și oricui.

Minoră, are 14 ani și este într-o relație cu un băiat mai mare decât ea cu 7 ani. La un moment dat el începe să o pipăie, să o atingă mai mult decât ea însăși își dorește. Simte că se întâmplă ceva nepotrivit, știe că nu vrea asta, îi e frică și nu are habar ce să facă, dacă să-l oprească și dacă da, cum.

Inițial îl refuză, îi spune râzând să se oprească, îl îndepărtează. El e din ce în ce mai insistent, nu se lasă ușor, ba chiar începe să o manipuleze.

– Ai 14 ani, nu înțeleg de ce mă oprești și nu mă lași să continui. Ți se pare că ești prea mică? E normal ce se întâmplă, doar n-o să aștepti până te măriți, cum a făcut maică-ta. Lucrurile astea sunt bune și trebuie să se întâmple într-o relație, nu mai opune rezistență!

– Știu, dar mi-e teamă, aș vrea să mai aștept un pic.

– Ce să aștepți? Chiar crezi că o să aștept atât? Dacă nu vrei tu, sunt altele care mă așteaptă și și-ar dori asta de la mine. E problema ta, tu pierzi, lasă-mă să te fac să te simți bine.

Sau, mai rău, în lipsa unui dialog care are ca scop manipularea fetei, pot fi la fel de ușor înjurături care culminează cu bătaia, amenințări de tipul: „dacă nu-mi dai ce îmi doresc, dacă nu mă lași să te ating unde vreau, atunci le spun tuturor că ești de moravuri ușoare, că ești o ușuratică, o să știe toată lumea”.

Ce face atunci ea? Își spune că „altul ca el nu mai găsesc, uite ce bun e, ce muncitor, ce chipeș și ce mult mă iubește, îmi vrea doar binele”. Cu toate că e amenințată, manipulată, ea nu vede toate astea, e îndrăgostită. Acceptă să o pipăie, să o atingă în locuri nepermise, în locuri în care ea încă se simte jenată, o deranjează, parcă îi vine să plângă și îi este frică, dar ce poate face dacă îl iubește și dacă el a convins-o că ceea ce se va întâmpla între ei va fi minunat și nu o să uite niciodată, că e firesc asta? Doar și prietena ei cea mai bună, mai mare cu un an, a avut contact sexual cu iubitul ei de îndată ce a intrat la liceu, în camera de internat, iubit pe care abia îl cunoscuse, dar pentru care deja ar fi garantat orice, fiindcă se iubesc.

De la prima senzație, cea că face un lucru pe care nu și-l dorește încă, ceva ce nu e în regulă, ceva ce încă nu cunoaște, ceva pentru care nu este deloc pregătită din niciun punct de vedere, adolescenta trece la frica de a nu-și pierde iubitul și mai apoi îi acceptă orice dorință, îl lasă să o atingă oriunde. Sau frica de a nu fi „compromisă” în fața colegilor, prietenilor, în fața gurii lumii, spunându-se lucruri despre ea complet neadevărate, dar pe care alții s-ar putea să le ia ca adevăruri valabile. Ori, obișnuită cu al său comportament violent, se așteaptă ca oricând, dacă nu va face ceea ce îi cere, să fie lovită, plesnită.

Trec la pasul următor după destul de scurt timp. Parcă a mai auzit despre ce e vorba, a mai văzut puțin în filme, dar nu știe exact la ce să se aștepte. Habar nu are exact cum o să se întâmple, ce schimbări se vor petrece, cum se va simți și ce va trebui să facă. Îi e frică și nu-și dorește asta așa de mult, dar știe că trebuie, își spune în gând că ar fi fost atât de bine dacă el ar mai fi avut puțină răbdare…

Dar el nu are răbdare, nu-l interesează ceea ce simte și ceea ce își dorește ea cu adevărat. E brutal, o forțează, ba chiar e violent. Adolescenta nu știe ce se petrece, nu își imaginase că lucrurile vor fi așa, ar vrea să renunțe dar e prea târziu, nu reușește să facă nimic. I se scurg din ochi lacrimi, câteva minute mai târziu totul e gata, dar ce se va naște dinăuntrul ei și ce va purta sufletul ei de-atunci încolo nu va fi gata așa ușor, nu va fi gata niciodată, vor rămâne urme de neșters, urme neînțelese și dureroase, amintiri neplăcute.

Evident că ea rămâne însărcinată, doar nu vă gândiți că el s-a preocupat să cumpere prezervative. Normal că, atunci când află că ea a rămas însărcinată, ori o părășește și-o lasă să-și crească copilul făcându-se invizibil, pe umerii săi mici rămânând o povară prea grea de dus, ori o trimite să avorteze amenințând-o. În cel mai fericit caz, deși asta se întâmplă destul de rar, își asumă responsabilitatea de tată și își vor crește copilul cu destul de mari greutăți financiare, văzând în ochii copilului lor o tinerețe frântă și niște visuri care nu se vor mai împlini nicicând.

Cazuri ca acesta se petrec destul de des la noi în România, poate nu exact la fel, dar asemănătoare. Adolescenta din cazul prezentat de mine n-a vorbit niciodată cu părinții ei despre sex, nu știe ce presupune educația sexuală. A mai văzut scene în filme, a mai vorbit cu prietenele ei despre asta. Dar niciodată, absolut niciodată nu i-a spus nimeni nimic despre prezervative, despre faptul că al său corp îi aparține și ea trebuie să decidă când, cine și cum se apropie de el, că niciun bărbat nu are dreptul să facă lucruri pe care ea nu simte să le ducă până la capăt încă.

Însuși corpul său e proprietatea ei și-atât, nimeni, niciodată nu are dreptul să se atingă de el în nicio formă fără acordul său. Nimeni nu i-a vorbit adolescentei despre faptul că poate aștepta oricât și poate începe să aibă relații sexuale doar când își dorește și când se simte pregătită, nu când prietenul o manipulează și o forțează. Poate că dacă ar fi știut toate astea, nu l-ar fi lăsat să o atingă, nu s-ar fi lăsat influențată de felul în care încearcă să o manipuleze. Dacă ar fi acceptat, poate l-ar fi obligat să cumpere prezervativ. Dar ea nu știa. Avea internet, dar îi era rușine să caute. Dacă vede mama ce a căutat pe telefon? Dacă îi rămâne în istoric și o să descopere cineva? Dacă în timp ce citește informații despre actul sexual, intră tata în cameră și o descoperă, iar apoi vor urma înjurăturile și palmele cu care este atât de obșinuită?

Dar ce o să se facă când își va anunța părinții de sarcină? O vor da afară din casă? Va mai putea, oare, termina vreodată clasa a 8-a? Va merge și ea la liceu, ca toți adolescenții de vârsta ei, va visa vreodată la facultate, se va pregăti pentru bacalaureat? Sau va rămâne mereu în acel sat dacă nu o vor izgoni părinții, va lucra în continuare pământul ca să-și crească copilul și întotdeauna când se va uita în ochii lui, va simți că viitorul ei putea să fie altfel, că poate, în lipsa unei sarcini nedorite, ar fi avut și ea o șansă mai mare la educație, și-ar fi făcut amintiri de neuitat alături de prieteni, ar fi fost ca toți ceilalți adolescenți?

Nici băiatul, prietenul ei, n-a avut niciodată parte de educația sexuală care poate l-ar fi făcut să procedeze altfel. Nu i s-a vorbit despre metode contraceptive, cu toate că știa de existența prezervativelor de la prieteni, ba chiar făceau glume pe seama asta. Nu avea habar că femeia și corpul ei trebuie respectate și că nu ai drepturi asupra lor niciodată, femeia e unica ce trebuie sau nu să-ți permită să o atingi.

Al doilea caz e despre o minoră care știe de la părinții ei că, dacă rămâne cumva gravidă, o vor snopi în bătaie. În rest, părinții nu i-au mai zis nimic altceva despre prezervative, nu au sfătuit-o ce ar putea face dacă se decide să își înceapă viața sexuală, cum ar putea să se protejeze. I-au repetat, în schimb, de nenumărate ori că ei își vor da seama dacă și-o va începe și atunci o vor duce la ginecolog dacă nu va recunoaște adevărul, că nu e normal nici la 18 ani să o începi, trebuie cât mai târziu.

Educația sexuală a adolescentei a constat în amenințări: „Nu-ți începi viața sexuală până la 18 ani și nici după, dacă stai aici, la noi.”, „Dacă vii gravidă acasă vreodată, te omor în bătaie.”. Niciodată nu a auzit: „Uite, dacă te hotărăști să o începi, dacă simți că vrei asta, dacă crezi că e în regulă, folosește totuși o metodă contraceptivă, prezervativul sau du-te la ginecolog să-ți prescrie anticoncepționale”. Vorbim despre o familie normală, niște părinți educați.

Când a venit momentul să-și înceapă viața sexuală, cu toate că probabil nu își dorea tocmai atunci, dar voia să fie asemenea prietenelor ei, asemenea adolescentelor de vârsta ei care îi povesteau cum e și cât de bine a fost, adolescenta știa câteva lucruri din ceea ce a căutat pe internet când era singură acasă și din poveștile colegilor. Dar nu era nimic exact. S-a protejat, nu a rămas însărcinată, însă nici ea nu a înțeles tocmai bine ce i se întâmplă, nu știa ce se petrece cu corpul său, a fost doar ceva de moment. A înțeles că a fost un act sexual, dar de ce și cum a simțit toate acele lucruri, habar nu avea. A doua oară a vrut să încerce fără prezervativ, auzise undeva de o metodă a calendarului. A rămas însărcinată, evident.

Din experiența proprie: nu aș putea spune că am avut vreo conversație directă despre educația sexuală. S-au mai făcut paralele la asta, a mai fost adus subiectul în discuție uneori de către mine, dar rareori, poate chiar numărat pe degete să se fi adresat mie și să-mi fi spus: „Uite, nu e ok asta, dacă se întâmplă, totuși, vezi metodele astea de contracepție etc.”. Știam că nu am voie, că nu e în regulă, că Doamne ferește să rămân gravidă, că e rușinos etc. Ce am învățat a fost de la prieteni și de pe internet.

Îmi amintesc că eram în clasa a doua sau a treia, nu mai rețin exact, ieșeam de la școală, iar un coleg a descris actul sexual. Nu mai știu cât de explicit a fost, cert e că la momentul respectiv habar nu aveam că e așa, în primă fază am crezut că dacă doi oameni se sărută, atunci femeia rămâne însărcinată. Știam că varianta de sărut scurt, doar o atingere a buzelor, nu e la fel cu sărutul acela lung, mai „altfel”, din acela mi se părea mie că se nasc bebelușii. Apoi discuțiile despre sex s-au înmulțit la școală, colegii vorbeau mai des, unii nu se mai fereau, alții doar râdeau când auzeau cuvântul. Chiar îmi amintesc fețele colegilor atunci când auzeam sex – sex feminin, masculin. Majoritatea chicoteau pe sub bănci.

Oricât am vrea să credem, și mie una chiar mi-ar plăcea să fie așa, copiii de peste 13 ani, cel puțin, nu mai sunt tocmai așa inocenți, în sensul în care nu se mai gândesc DOAR la jocuri, la povești, la desene. Îmi aduc aminte de cum erau colegii și prietenii mei la 13 ani, evident că nu erau maturi și aveau o parte de copil înăuntrul lor, dar deja erau preadolescenți și se vedea asta în manifestările lor atât față de noi, fetele, cât și față de ei înșiși. Nu vreau să generalizez, e posibil să mai fie încă aceia care încă își păstrează vie copilăria la 13 ani, „neatinși” de ceilalți colegi care deja știu mai multe decât ei, de internet, de informațiile de pe internet. Dar sunt puțini, fiindcă, așa cum ziceam și mai sus, mulți dintre colegi/prieteni știau despre actul sexual înainte de clasa a cincea. Inocența în schimb le e într-adevar distrusă, fărâma aia rămasă în ei, atunci când în brațele lor mici se cuibărește o bucată de om care are nevoie de mult mai multe decât ea, mama adolescentă și el, tatăl adolescent sau chiar bărbat în toată firea se gândesc că îi pot oferi. 

Personal, de aflat mai apoi am aflat mai multe lucruri căutând pe internet. Tot de pe internet am aflat că dacă îți vine menstruația, înseamnă că nu ești însărcinată. Nu reușeam să fac legătura între menstruație și sarcină. Când mi-a venit știu că a fost un șoc, nu pentru că aș fi făcut legătura cu sarcina sau cu lipsa sarcinii, ci doar pentru că nu eram suficient de pregătită, eram încă mică (clasa a treia, cred, sper să nu mă înșel și să fi fost a doua spre final, eu oricum am fost dată cu un an mai târziu la școală). Nu țin minte să fi discutat deschis despre menstruație, nu știam exact de unde apare și cum, a fost stânjenitor, mi s-a spus doar să nu mai povestesc nimănui despre asta și să țin secret.

Îmi era destul de frică și rușine să caut pe internet despre toate astea. Mă gândeam că o să vadă tatăl meu, așa că o făceam când nu era acasă sau pur și simplu mă ascundeam și dacă auzeam că vine înspre mine, închideam ferestrele de la Google. Pentru mine încă e totul foarte în ceață, adică nu mai știu exact cum și de unde am aflat anumite lucruri, cert e că le-am aflat destul de târziu și atunci ori de la prieteni, ori de pe internet. 

Sigur că și internetul poate fi o metodă pentru educația sexuală, copiii pot afla de acolo informații, doar că, din păcate, nu e nimic sigur, nu toate site-urile sunt bine documentate, nu toate site-urile oferă informații pe care ei ar trebui să le știe la vârsta lor, nu ar fi explicate așa cum ei ar trebui să le înțeleagă. Ba chiar unele informații sunt eronate și nici măcar explicate pe înțelesul lor.

Multă lume susține că educația sexuală ar trebui să fie făcută acasă, de părinți. Sunt complet de acord. Dar, din nefericire, nu toți părinții vorbesc despre asta. Unii părinți se mulțumesc doar să-și amenințe fetele ca nu cumva să rămână însărcinate, fiindcă e rușine și păcat, dar nu le spun ce ar trebui să facă ca să nu rămână. Alții le interzic să-și înceapă viața sexuală, le amenință. Dacă vă uitați la video-ul al cărui link l-am pus la începutul articolului, veți vedea că în toate acele cazuri părinții nu au vorbit cu fetele lor nimic despre sex și despre contracepție. 

Una dintre minorele rămase însărcinate vorbește despre faptul că nimeni nu a educat-o în acest sens, citez: „Mi-ar fi plăcut să vorbesc cu cineva, dar mi-e puțin greu, mi-e rușine”. M-a impresionat povestea ei, are același nume ca mine și e povestea unei adolescente care, lipsită de afecțiunea părinților, de suportul lor moral, cu un tată mort și o mamă plecată peste granițe, a căutat o așa-zisă dragoste în altă parte, în brațele unui bărbat mai mare decât ea.

Și asta se întâmplă încă în foarte multe familii. Unora dintre părinți le e rușine să vorbească deschis despre sex, le e rușine să le descrie copiilor actul sexual, nu vor aduce niciodată vorba despre asta mai ales că se vor gândi că oricum copiii află de pe internet.

Alți părinți nici nu sunt alături de copiii lor, sunt crescuți de bunici,
vin o dată sau de două ori pe an acasă, în cele mai fericite cazuri, și vorbesc din când în când pe internet. Ce educație sexuală vor face ei copiilor? Cu video call, pe whatsapp?
 
Tot ea, fata din reportajul de la începutul articolului, spune că li s-a explicat câte ceva în clasa a șaptea, la biologie, dar majoritatea dintre ei au fost neatenți, ea însăși se gândea că nu face acum copii, nu are de ce să fie atentă. Tot ea susține că ar trebui să existe o oră în care să le învețe pe fete „tot ceea ce trebuie să facă, cum să se protejeze și tot”. Niște aripi frânte și un copil care va ține în brațe, la rândul ei, un alt copil. Povestea ei o găsiți cam la minutul 23, reportajul e mai lung.
Mi s-ar părea minunat ca părinții să-și învețe copiii despre toate lucrurile astea. Să aibă răbdare cu ei, să le explice fără rușine, să le vorbească și din punct de vedere biologic, dar și psihologic. Să le explice că e ceva ce nu vor uita niciodată, că trebuie să-și dorească asta și nu să fie forțați, să le explice riscurile, să le spună fetelor că al lor corp e proprietatea lor și nicidecum a altora, ele trebuie să decidă asupra lui, nimeni nu are dreptul să-l atingă.

Dar, așa cum spuneam și mai sus, părinții se feresc să vorbească despre asta, copiii nu-și prea întreabă părinții tot din rușine, ajung să se informeze din surse nesigure sau doar să audă din stânga și din dreapta câteva zvonuri.

La orele de biologie din clasa a șaptea, că acolo am făcut mai multe despre subiectul acesta și din păcate în liceu aproape deloc, nu țin minte să-mi fi fost explicate suficient toate noțiunile astea. Ni s-a vorbit puțin despre contracepție și despre boli cu transmitere sexuală, despre spermatozoizi, despre ovule, dar totul mai mult din punct de vedere biologic, nu foarte multe detalii despre actul în sine și nici despre urmările acestui act.

Apropo de orele de biologie, unii copii rămân doar cu informațiile din clasa a șaptea, pentru că la un profil de liceu precum filologia sau științele sociale nu prea se face biologia și-atunci nicidecum educația sexuală.

Eu o susțin și cred că se poate face în așa fel încât informațiile să fie bine structurate pentru orice vârstă din toate punctele de vedere, dar mai ales psihologic. Nu, nu vor fi traumatizați dacă vor auzi despre sex, v-am povestit mai sus cum colegii mei știau deja foarte bine despre asta, în 5-8 mulți băieți (și chiar și fete) se uită deja la filme porno. Iar cu siguranță ar fi util să li se vorbească și despre efectele negative ale filmelor porno. Se poate discuta și despre efectele psihice și fizice ale avortului, ale violului. 
Mie mi-ar fi plăcut să fi avut în fața mea oameni bine pregătiți care să-mi vorbească despre toate lucrurile astea, despre lucrurile pe care le-am aflat de pe internet și de la prieteni, și încă sunt destule aspecte pe care le-am descoperit și le descopăr.

Se vor găsi persoane suficient de pregătite, eventual psihologi și profesori de biologie, să fie o muncă la comun, care să le explice copiilor despre sex, despre educația sexuală. O fată merită să știe că nu are nimeni dreptul să se atingă de corpul ei atunci când ea nu permite. Și un băiat trebuie să știe că nu are voie să se atingă de o fată fără permisiunea ei.

Amândoi au nevoie să știe despre diferite metode de contracepție, despre felul în care te protejează de sarcini nedorite și de boli, fiindcă mulți încă mizează pe metode contraceptive precum calendarul sau coitus interruptus. Și cu siguranță adulții – psihologii, profesorii de biologie vor ști mai bine ce să le spună sau nu copiilor în funcție de vârsta și de capacitatea lor de înțelegere. Informațiile pot fi într-atât de bine structurate încât cu siguranță nu le vor distruge nici inocența, nici copilăria și nici nu vor fi traumatizați sau speriați. Vor 

Iar părinții pot completa munca celor care vor face educația sexuală discutând și ei, la rândul lor, deschis despre aceasta. Pentru că, așa cum am mai zis, o multitudine de părinți nu au vorbit și nu vor vorbi niciodată cu copiii lor despre asta din rușine față de subiect, nu le vor face educația sexuală din considerente precum „Oricum află ei la un moment dat și vor ști exact ce presupune”, din frică, din însăși rușinea față de propriul corp.

Photo by NeONBRAND on Unsplash

Educația sexuală în școli
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

6 Responses

  1. Ce bine ai vorbit despre acest subiect, draga Ada. Felicitari! Si eu gandesc la fel. Ar trebui sa existe educatie sexuala in scoli, dar ar trebui si ca parintii sa fie mai deschisi, sa vorbeasca cu copiii despre corpul lor si sexualitate. Bineinteles, sa nu mearga in amanunt daca vad ca odraslele sunt stanjenite. Dar teme precum menstruatia, protectia, anticonceptionale si ce e sanatos si ce nu ar trebui abordate. Nu cred ca mai sunt copii care sa creada ca barza aduce copiii, dar tot nu inteleg ei ce si cum. Si asta ar trebui corecta. Plus iubirea de sine si respectul de sine si pentru propriul corp.

    1. Îți mulțumesc, Oana! Clar foarte mulți copii deja nu mai cred că au fost aduși de barză, iar mie, una, mi s-ar părea mai potrivit dacă din postura de părinte i-ai explica tu copilului despre toate astea, dar ca să ajungem în punctul ăla trebuie o educație sexuală și în școli, pentru că multora dintre părinți încă le este rușine să vorbească despre sex, despre propriul corp.

  2. Draga Ada,

    Ma invart in aceasta lume a lui „nu vobesc” de 10 ani. Practic din momentul cand am reusit cu chiu, cu vai sa ma despart de fostul sot. A fost o perioada in care am gresit, am gresit si iar am gresit. Mi-am auzit nume, porecle si am vazut priviri acuzatoare. Dar, in spatele greselilor mele au fost carente grave de comunicare, de educatie sexuala, de compasiune. De 6 ani insa am decis sa pun pe foile online-ului trairi, experiente, recomandari personale sau calificate.
    Iti las cateva link-uri pentru a-ti putea face o parere:

    https://delasexladragoste.wordpress.com/2020/05/05/mic-tratat-de-deflorare-sau-cum-sa-de-zapacesti-de-creieri-daca-nu-adaptezi-informatia-la-zi/

    https://delasexladragoste.wordpress.com/2020/02/13/curs-de-la-bebe-pana-la-bebe-prima-editie/

    https://delasexladragoste.wordpress.com/2019/09/28/principiile-educatiei-sexuale/

    1. Îți mulțumesc mult pentru că ai împărtășit aceste rânduri cu mine și mai ales pentru link-uri. Ți-am citit cu inters toate 3 articolele și cel mai mult mi-a plăcut cel cu „Principiile educaţiei sexuale în familie”, e într-adevăr foarte ultil mai ales pentru părinți sau viitori părinți și mi s-ar părea grozav dacă s-ar ține cont de acele lucruri în educația sexuală a copiilor, sunt relevante și mie, una, mi-ar fi plăcut să fi avut niște părinți care să îmi vorbească despre toate acele aspecte. Te felicit și pentru că ai ținut un curs de educație sexuală pentru preșcolari și sper din suflet să mai ai ocazia să ții astfel de cursuri!
      E important că ai reușit să observi că în spatele greșelilor tale erau carențe, cred că e primul pas spre vindecare – atunci când alegem să vedem ce e în spatele durerii, a neputinței, căutăm în noi și încercăm să ne vindecăm. Te îmbrățișez!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

SuperBlog 2020
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Particip la SuperBlog 2020!

Recunosc, îmi era dor de competiții. De emoțiile de dinainte, de emoțiile din timpul competiției, de dorul de după, de elanul pe care îl capeți,

Citește mai mult »

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.