De ce să simțim recunoștință astăzi?

E o perioadă în care poate că găsim cu greu motive de recunoștință. Ori nici nu ne gândim la ele, pentru că ne concentrăm mult mai mult pe ceea ce e rău și uităm să căutăm și binele din orice situație. Uităm de speranță, uităm de optimism, suntem speriați și îngroziți. E mai mult decât firesc, fiindcă trecem cu toții prin niște vremuri care sunt neliniștite, cu cifre pe care nu dorim să le vedem și să le înțelegem, cu spaime pe la orice colț de stradă, cu priviri îngrijorate.

Dar, cred că nu e numai esențial să căutăm liniștea interioară în aceste clipe, ci e extrem de important să ne uităm în adâncul nostru cu lupa, să privim orice cotlon ascuns, și să realizăm că avem motive de recunoștință.

Poate că nu sunt la fel de multe ca atunci când ieșeam și când totul era normal. Acum am spune că lucrurile au intrat pe un făgaș mai puțin cunoscut. Instinctiv la ceea ce e nou reacționăm sceptic, apoi se declanșează în noi motoare micuțe care provoacă panică, spaimă, durere. Devenim poate mai furioși, se accentuează unele frustrări, ne supărăm și enervăm mai repede decât de obicei. Și e normal.

Asta nu înseamnă că în noi există doar o suprafață înnegrită. Că nu avem motive pentru care să zâmbim măcar o dată pe zi. Asta înseamnă doar că suntem oameni și e absolut firesc să ne fie frică, să fim nehotărâți, să nu știm exact ce simțim și de ce simțim toate acestea.

Însă, pe lângă suprafața înnegrită în care ascundem dureri și spaime, avem și o porțiune liberă, extinsă, care așteaptă să strecurăm înăuntrul său recunoștință. Zi de zi.

Și-apoi, recunoștința cred că nu numai că ne face conștienți de ceea ce trăim și ne determină să mulțumim mai des. Ea ne liniștește, e ceva care se cuibărește în noi și scoate la iveală părțile frumoase pe care le ținem captive în inimă. Să fim recunoscători pentru ceea ce avem, deși poate că tânjim și spre ceea ce am avut cândva și n-am apreciat, e ca și cum am ține în brațe omul din trecut și omul de acum și-am reuni ce a rămas mai bun din fiecare.

Și de ce ar trebui să fim recunoscători? Ce motive de recunoștință am avea în tot timpul acesta tulbure?

Cred că primul și cel mai firesc dintre motive ar fi legat de sănătatea personală și a celor dragi. Cu toții încercăm să ne protejăm cum putem astfel încât să nu luăm contact cu virusul, iar în același timp avem grijă și de oamenii pe care îi iubim, stăm la distanță de ei sau îi ajutăm astfel încât să nu iasă din casă (le facem cumpărăturile, le aducem tot ce au nevoie).

Da, trebuie să fim recunoscători pentru că suntem sănătoși. Pentru că nu avem simptome. Pentru că nu suntem pe un pat de spital. Și, în același timp, și pentru că aceia dragi nouă sunt sănătoși, sunt bine.

Timpul! Cât timp, câtă vreme de odihnă, de visat, de citit, de filme, de conversații.

Când ați mai avut atât de multă vreme să căutați înăuntrul vostru? Când ați mai putut să observați atât de bine ce simțiți? Când ați mai putut să vă gândiți atât de mult la deciziile voastre?

Dar când v-ați mai odihnit atât de mult? Când ați mai adormit la amiază? Când v-ați trezit mai târziu decât de obicei, dacă nu acum? Când ați oprit alarma care suna și v-ați mai îngăduit încă o oră?

Când ați mai putut să lăsați tot doar ca să vă uitați la serialul preferat? Sau la un film pe care doriți de ceva vreme să-l vizionați? Când v-ați cuibărit în pat, printre perne și pături pufoase, și-ați rămas neclintiți cu o carte în mână?

Când ați putut să conversați cu toți cei dragi nestingherit, chiar dacă la telefon? Uneori n-ați avut vreme de discuții lungi, astăzi este timp și pentru ele. Este timp să stați față în față cu persoanele cu care locuiți și să discutați despre tot și despre nimic. Sau la telefon, cu cele pe care nu le vedeți în perioada asta.

Ce soare! Cum își revarsă cuprinzător razele prin fereastră!

Câtă lumină a intrat astăzi în încăpere datorită lui. Cât de intens mi-a încălzit trupul, revărsându-se cu blândețe. Am privit cu jind copacii înfloriți din fața blocului, aflați la o distanță considerabilă de fereastra mea. M-am gândit cât de frumos trebuie să înflorească toți în Grădina Botanică sau prin parcuri. Mi-ar fi plăcut să fi trăit întâia primăvară din Cluj plimbându-mă hai-hui pe străzi, în locurile unde sunt cei mai mulți și mai parfumați pomi înfloriți.

Iubesc primăvara și-mi rupe bucăți reci din mine de fiecare dată când sosește. Sunt conștientă cât de mult mi-aș fi dorit să simt din nou mirosul florilor de cireș. Dar sunt recunoscătoare, în același timp, pentru natura care își urmează datul firesc al existenței și-are grijă de pomi, de iarbă, de păsări, chiar dacă eu nu mai sunt parte din tot acest proces, observând ceea ce se petrece și pipăind scoarțele copacilor, mirosind florile. Acolo, în lumea florilor, a copacilor și-a păsărelelor, nimic nu s-a oprit. Suflarea lor de existență își continuă calea. Și cred că e mai curată și mai liniștită. Natura își trage puțin răsuflarea. Inspiră, expiră și parcă își prelungește renașterea. Cum să nu-și îngăduie și primăvară să simtă recunoștință, când nimeni nu-i grăbește timpul?

Câtă iubire putem să revărsăm din noi în tot acest timp. Cât de aproape putem să fim de toți cei care sunt departe!

Când v-ați îngăduit ultima dată să fiți îndrăgostiți? Să simțiți că iubiți, că aveți nevoie de mângâieri și îmbrățișări, de cuvinte calde, de timp petrecut în doi care să vindece prăpăstiile care au apărut odată cu preocupările personale, cu grijile, cu problemele? Când v-ați mai spus că vă iubiți la fel de des ca acum?

Dar când i-ați mai sunat pe cei care se află departe de voi și le-ați spus că vă este dor de ei? Când le-ați spus că îi iubiți? Când le-ați mai purtat atât de multă grijă?

Suntem departe de unele persoane pe care le iubim, dar suntem mai aproape sufletește decât oricând. Și e un motiv vădit de recunoștință. Pentru că, de cele mai multe ori, tindem să fim aproape de ei și să ne îndepărtăm sufletește.

Câtă vreme de meditație, de rugăciune, de căutare înăuntrul inimlor…

Avem timp să ne rugăm, să medităm, să punem mâna pe inimile noastre și, mângâindu-le, să le ascultăm bătăile, zgomotele, șoaptele sau țipetele. Câtă rugăciune putem să purtăm în noi în aceste timpuri! Și nu doar rugăciune adresată entității în care credem, ci rugăciune pentru noi, față de noi înșine. O rugăciune care să se coboare în străfunduri și să investigheze ce n-am reușit să aflăm noi până acum. Să găsească relicve, frânturi de inimi, aripi frânte și cioburi de sticlă fărămițate. Sau poate doar petale de trandafiri ofilite, bucăți de safir, sărutări și valuri de ocean.

Și, de ce nu? Rețete noi de gătit, de încercat, de savurat. Ceaiuri și cafele cu bucăți de ciocolată.

Putem să ne trezim dimineața și în miros aburind de cafea. Sau putem inhalăm aburii de cafea fără să ne grăbim să o terminăm cât mai repede, putem să o savurăm și, așa cum făcea Proust, putem să ne imaginăm din aburii săi castele, grădini și locuri unde ne dorim să călătorim cu sufletul.

Avem de ce să simțim recunoștință în zilele de astăzi, mai ales dacă suntem sănătoși. Cu siguranță că, dacă ne vom gândi mai mult, dacă vom lăsa spaimele departe și vom căuta mai cu grijă în noi și pe lângă, vom înțelege de ce ar trebui să mulțumim, pentru ce și cum. Și-atunci cu siguranță nu se va schimba realitatea din jurul nostru, dar ne vom schimba noi și vom putea să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem acum, chiar dacă ne lipsește ceea ce aveam înainte.

Lucrurile oricum nu vor mai fi identice cu ceea ce a fost înainte, și asta e firesc. Procesul prin care trecem astăzi schimbă ceva în noi, lângă noi, în lume. Dar asta nu inseamnă că tot ce-am avut înainte era bine și frumos și ce vom avea de-acum încolo va fi distrugător și plin de tenebre. Poate că din contra, vom cunoaște și vom simți lucruri pe care nici nu le-am cunoscut până acum.

Photo by 30daysreplay (PR & Marketing) on Unsplash

 

 

recunoștință în vremuri tulburi
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

One Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.