ți-am imortalizat pașii în dimineața asta
îți încălțai papucii de casă roșii și îți potriveai degetele la capătul lor
călcai apăsat spre ieșirea din cameră în timp ce lăsai pe podea urme
tu nu le vedeai și nu le-ai fi putut privi niciodată
ai fi avut nevoie de un mecanism de imortalizat pași și umbre care în dimineața asta se afla doar în mine
de ce să imortalizăm doar fețe și priviri în fotografii?
de ce să imortalizăm zâmbete sau chipuri serioase
de ce să imortalizăm liniști sau gălăgii sau săruturi sau îmbrățișări
de ce să imortalizăm atingeri
de ce să imortalizăm munți și zăpezi și mări și oceane
de ce să imortalizăm țări și orașe și mâinile bunicilor și ale părinților
de ce să imortalizăm pisici și căței și de ce să imortalizăm nunți și rochii de mireasă
când putem să imortalizăm pași
adică picioarele celor pe care îi avem în fața noastră
care se încalță sau se descalță
care vin sau pleacă
care aleargă sau merg
care se îndepărteză sau se apropie
care dansează sau stau pe loc
care se îndoaie sub apăsarea trupului sau se odihnesc în timp ce stau apropiate
care vor fi cele care vor cauza distanța
sau cele care vor aduce apropierea
pașii sunt cei care întotdeauna pleacă sau rămân
pașii noștri împreună au fost la început mai aproape decât ne-au fost inimile și mâinile
în dimineața asta ți-am imortalizat pașii pentru că am realizat
că orice apropiere și oricare spațiu dintre noi n-ar fi existat niciodată
dacă tu cu pașii tăi n-ai fi venit înspre mine
iar eu cu pașii mei am pornit după tine
ca și cum înainte de a fi iubire
e nevoie de pași
pași mărunți sau pași de uriaș
pași care să ducă în același loc
și mai departe de locul acela
fiecare decide cu pașii lui dacă pleacă sau rămâne
dacă se apropie sau se distanțează
avem nevoie să imortalizăm pași ca știm de unde plecăm și de unde venim
și unde vom fi atunci când nu vom ști încotro să rămânem.
Poza: Felipe Correia, Unsplash
