Cum a fost prima sesiune?

Sesiunea iată că în sfârșit a trecut. După cum știți (sau aflați acum) sunt studentă în anul I la Facultatea de Litere. Teoretic s-a încheiat, practic mai există, peste o săptămână, alte zile dedicate restanțelor și măririlor. Zile benefice din punctul meu de vedere, nu pentru restanțe neapărat, dar pentru ocazia de a-ți mări nota acolo unde consideri că poți mai mult.

Cum a fost sesiunea? Mai important: prima sesiune?

Ei bine, n-am un cuvânt prin care să o descriu, nu e ceva care să mă trimită direct cu gândul la ea.

A fost grea sesiunea? A fost!

A fost neplăcută sesiunea? A fost!

Te-ai simțit nepregătită? M-am simțit nepregătită!

Ai mai trece vreodată prin asta?  Ah, e abia începutul, mai am de trecut de câteva ori.

Evident, prima sesiune a fost o singură dată, fiindcă studentă în anul I sunt doar acum. În rest, urmează sesiunea a doua, a treia, a patra… 

Până când te trezești cu lucrarea de licență în mână. Și te întrebi unde a zburat timpul și când s-a terminat. Dar până atunci mai este, știu.

La facultatea asta am venit mai ales pentru literatură, pentru că-mi place să scriu, pentru că sunt pasionată de scris. Pentru că mă regăsesc scriind. Pentru că sunt îndrăgostită de cărți, ador să le miros, să le simt, să le răsfoiesc, să le citesc.

Între timp, nu știam că facultatea aceasta nu mă va ajuta în mod direct cu scrisul. În sensul în care nu am niciun profesor care să mă îndrume cum să scriu, ce să scriu. Nu citește nimeni ceea ce scriu și nici măcar nu știu de existența unui cenaclu al facultății. Și asta m-a dezamăgit foarte tare.

Dar în mod indirect, sunt convinsă că scrisul mi-e dezvoltat prin lecturile pe care trebuie să le parcurg la aceasta facultate. Din care, ulterior, am examen. În plus, gramatica mă ajută și învață să scriu și să mă exprim corect.

Altfel, nu e tocmai ceea ce căutam, cel puțin semestrul acesta. Dar mai e timp să înțeleg, să aflu, să descopăr și n-aș spune că nu-mi place în totalitate. Însă despre Facultatea de Litere voi scrie cu altă ocazie mai multe informații. Poate le vor fi de folos viitorilor studenți.

Revin la subiect spunând că m-am simțit tare depășită. Nu prea am știut nici cum să învăț, nici cum să gestionez timpul.

Pe scurt, am pierdut startul începutului de facultate. Mai întâi într-o cameră de cămin unde nu m-am regăsit și n-aș mai sta niciodată la cămin, pur și simplu simt că n-a fost pentru mine. Mai apoi m-am îmbolnăvit, am mers de două ori la urgențe și o săptămână și un pic nu m-am dus la cursuri pentru că nici nu mă puteam ridica din pat. Așadar am pierdut mult timp. Ulterior am fost în mijlocul unor probleme de familie care m-au măcinat, au ros puțin din mine, m-au făcut să sufăr și să mă doară.

Adăugându-se și faptul că încă nu mă regăsesc pe deplin la facultatea aceasta și nu e tocmai ceea ce visam că va fi, da, sesiunea a fost îngrozitoare.

Vă imaginați că m-am trezit în toiul sesiunii cu 5 examene (în afară de presesiune) la materii unde n-am învățat aproape nimic tot semestrul. Primul examen a fost la literatură veche, unde am citit din cărțile obligatorii. Fiindcă îmi place literatura, acolo m-am descurcat cel mai bine. N-aș putea spune că a ajuns să mă atragă literatura veche, dar am descoperit aspecte frumoase ale ei, am citit pasaje care, deși erau scrise într-un limbaj greoi, plin de arhaisme, aveau un sens, o semnificație și mă impresionau.

Am scris aici mai multe informații legate de literatura veche și vă invit să citiți.

Altfel, am avut examene la care m-am putut apuca de învățat două-trei zile înainte. Dar tot în ultima zi am reușit să învăț, am avut examene la care am avut la dispoziție doar o zi sau două pentru învățat. La fel am procedat la toate: am învățat în ultima zi. Deh, ca să simt și eu că sunt studentă în anul I!

Am avut examene unde simt că nu mi-a intrat nimic în cap. Am avut un examen înaintea căruia m-am culcat timp de 3 ore, la ora 1 dimineața, m-am trezit la 4 și ceva și m-am reapucat de învățat. La examenul acela am eliminat teoria care a fost dată colegilor mei (fiind, de fiecare dată, două dăți ale examenului). Am sărit peste ea considerând că nu mai pică aceleași lucruri încă o dată, și ghiciți ce, fix acelea au picat.

Chiar habar n-am avut cum să-mi organizez timpul, cum să fiu mai determinată, cum să-mi structurez bine informația. Am avut examene, ca acela de care vă pomeneam mai sus și nu numai, când mi-am rescris cursurile cap-coadă în speranța că voi învăța și reține ceva doar scriindu-le. Ceea ce a fost imposibil și a trebuit să le reiau și în alte moduri, dar timpul a fost insuficient.

Încă n-am căpătat experiență, încă n-am înțeles cum și ce trebuie să învăț. Încă nu știu cum ar trebui să-mi împart timpul. Sper să fie diferit semestrul viitor și să mă atragă mai mult materia.

Ce aș face diferit de acum încolo?

  1. M-aș apuca mai devreme de învățat.

    Am resimțit ce înseamnă să intri în panică pentru că e multă materie, pentru că ai lăsat totul pe ultima sută. Pentru că nu înțelegi materia și trebuia s-o citești măcar cu câteva zile înainte. Am trăit toate astea și atunci când intri în panică… chiar nu mai reușești să faci nimic constructiv.

  2. Aș încerca să mă detașez puțin mai mult de ceea ce e în jurul meu. Să încerc să fac astfel încât să-mi fie mie bine și să mă concentrez mai mult pe problemele mele.

    Deși e un exercițiu destul de greu și ar trebui să învăț să-l fac nu numai în timpul sesiunii, ci și în alte momente ale vieții mele. Zi de zi de fapt. Mi se întâmpla pur și simplu să stau pe scaun, să încerc să învăț, dar să nu mă pot concentra pe ceea ce am de reținut pentru că eram prea absorbită de lucrurile care se întâmplă în jurul meu, care într-o anumită măsură mă afectează și mă deranjează. Dar pe care nu am nicio forță să le schimb sau să le controlez, ci trebuie doar să le accept. Așadar, cu siguranță aș vrea să pot ca, atunci când vine vorba de ceea ce am de făcut, să pot prioritiza și să elimin ceea ce e negativ în afara mea.

  3. Aș încerca să dau tot ce am mai bun, să mă ambiționez mai mult. Pentru că știu că aș fi putut mai mult. Pentru că știu că m-am lăsat „păcălită” de surse exterioare, pentru că știu că în timpul sesiunii mi-au făcut cu ochiul atât telefonul, cât și alte cărți în afara programei de la facultate care păreau savuroase de citit. Pentru că n-am fost suficient de determinată.
  4. Și-aș mai încerca să nu pierd timpul. Am stat zile și ore întregi pe scaun, cu caiete, cursuri și cărți în față uneori fără să fac nimic. Asta se numește timp pierdut. Aș încerca să învăț cât de mult pot și cât de bine, și în rest să pot să mă mai detașez sau să mă odihnesc, cât de cât.

Ce sper e să îmi placă mai mult materia semestrul viitor. Știu, însă, că n-am să învăț niciodată doar pentru că vreau să am doar de 9 și de 10 în timpul facultății. Nu acesta e scopul meu aici, tocmai de aceea probabil nici nu pot învăța atât de mult și de bine la materiile care îmi displac.

Vreau să învăț pentru că simt nevoia să o fac, pentru că mă atrage materia într-atât de mult, încât îmi doresc să aflu cât mai multe informații. Vreau să diger informația, vreau s-o proiectez înăuntrul meu, vreau să dau tot ce e mai bun din mine la acel examen, ceea ce semestrul acesta nu s-a întâmplat.

Cu siguranță o să mai am cursuri care o să-mi displacă. Dar sper să pot să ajung în punctul în care voi fi mulțumită de alegerea făcută, la facultate referindu-mă, și îmi voi putea dezvolta pasiunea, mai precis scrisul.

Nutresc la ideea că sesiunea viitoare mă va prinde puțin mai pregătită față de acum. Îmi doresc să nu mă mai simt atât de depășită de tot și de toate, mai ales pe plan emoțional, și să mă pot concentra mai mult, mai bine și mai cu folos!

Fiindcă a fi studentă în anul I și, mai ales, sesiunea – sunt lucruri care, pentru mine cel puțin, au fost adevărate provocări. 

Photo by Green Chameleon on Unsplash

sesiune
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

2 Responses

  1. E o vorbă mai veche, muritorii își fac planuri iar zeii mor de râs. Dacă ajungi în acel loc, dacă ajungi butonul zeilor, înseamnă că viața ta merită, nu treci prin viață ca o frunză uscată. E bine, e frumos, continuă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.