Crăciun în pandemie, diferit și plin de amintire

Reading Time: 3 minutes

M-am trezit dimineață și mi-am amintit cum în fiecare dimineață de Ajun în care eram acasă, îmi pătrundea în cameră miros de snițele pline de ou galben, de cozonac aromat și îndesat cu nucă. Mi-a rămas mirosul amintire și mi-e dor, fiindcă anul ăsta n-am ajuns acasă și aici n-o să pot să învii niciodată atât de deplin mirosul de copilărie.

Mi-am împodobit, totuși, pereții locuinței în lumină.

Crăciunul ăsta nu ne e nici ca acela de anul trecut, nici ca acela de acum doi. E un Crăciun care stagnează în prezent, necunoscut și poate puțin bizar, fără să cunoaștem ce va fi la anul. Nici nu e nevoie să știm încă, altfel sigur n-am reuși să-l trăim cu adevărat pe cel de acum.

Mai aud în jurul meu vorbe precum: ,,Nu simt Crăciunul”. ,,Zici că nici nu e Crăciun”. Știu senzația. O cunosc din vârful inimii. Nu mi-a fost rostită și nici povestită vreodată. Dar și mie, câteodată, imi mai miroase a ,,Nu simt Crăciunul”.

Iar anul ăsta, dacă nu ne e zăpadă, dacă dealurile și străzile nu ne sunt ninse, măcar să ne fie lumină peste pereți, pe la colțuri, în jurul bradului. Împodobiți-vă pereții nu numai cu straturi de var. Dați-le lumină dincolo de culoare. Lumină argintie, aurie, culori de roșu, de albastru, de verde. Avem atât de acerb nevoie de lumină atunci când ne e întuneric în jur. Și când bâjbâim prin întunericul sufletului, căutăm la un moment dat printre cotloane un întrerupător care să aprindă întunericul. Să-l transforme în organic. Să fie viu, să aibă suflare și să ne scoată din negru ăla putrezit și mucegăit.

Dacă nu o să se mai audă colinde din fața ușilor, măcar din spatele lor să răsune, acolo unde oamenii trăiesc și așteaptă sărbătoarea. Obișnuiam să primim colindătorii, să-i auzim dincolo de ușă cântându-ne, apoi să îi primim în casă. Anul ăsta nu ne vor mai răsuna colindele dincolo de holuri, străzile nu vor mai avea atât de mult sunet, dar cine ne oprește ca acolo, în spatele ușilor noastre, fie că vorbim despre cele ale casei sau fie că inimile noastre au încăperi cu uși de sticlă, astfel încât să se răsfrângă soarele în ele, să ascultăm colinde? Să ne colindăm unii pe alții fără să ne atingem, oricât de trist și oricât de însingurat ar fi. Mâinile noastre nu vor mai fi flămânde de căldură încăperii, căci vom fi în casă, dar vor cere stăruitor o porție de iubire și de inimă lângă inimă.



Glasurile vor vibra în tandem cu o melodie cerească, pe care la un moment dar o vor cânta stelele, când vor auzi atât de multă liniște și gălăgie într-o lume mocnind a frică și a durere. Dacă nu va mai fi forfotă pe străzi și nici nu ne vom mai vizita unii pe alții, dacă vom avea grija de sănătatea celor bătrâni și predispuși și vom alege să-i protejăm, putem să ne adunăm gălăgia înăuntrul caselor noastre și acolo să lăsăm forfota să-și umble pașii peste podea. Inimile să scandeze zgomotul liniștii și din spatele ușilor să ne cântăm colindele.

Să fim puțini, că nu contează niciodată numărul, ci cu adevărat e important cine ți-e alături. Nici de mese pline și mâncare irosită nu avem anul ăsta nevoie, ci doar de felurile alea puține care să ne amintească de momentele ninse de copilărie, de nucile coapte, dulci și maronii care să se risipească în amintirea gustului, de mere acrișoare și gălbui, de prăjitura pe care o scotea bunica din cuptor după ce se împânzea în casă miros de copt și de aluat.

Nu-i ușor pentru nimeni și știu că sunt oameni pentru care sărbătorile ani de-a rândul au fost și sunt dureroase. Anul ăsta poate ne sunt mai grele tuturor. În copilărie îmi era cel mai ușor să trăiesc Crăciunul și să mă bucur de zilele de sărbătoare, acum mă joc doar cu amintirile timpului de atunci și încerc, fără zăpadă, fără multitudinea mirosurilor (fiindcă și aici îmi va mirosi casa a mâncare, dar niciodată ca în amintire), să îmi creez lumină, culoare, zăpadă printr-o cameră a inimii, regăsire și liniște.

Vă doresc să vă trăiți Crăciunul în armonie, în liniște, în iubire și în speranță. Să vă bucurați de tot ceea ce aveți, de tot ceea ce simțiți, să vă cânte inima colinde și să vă înlăturați durerile și tristețile – deși nu am cum să nu mă gândesc la toți cei care suferă de Crăciun. Și sunt mulți. Să vă fie Crăciunul exact așa cum vi-l visați, fericit și plin de lumină!

Crăciun în pandemie
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Amintiri

Crezul pentru 2021

Reading Time: 5 minutes Și pentru că e 2021, iar 2020 a devenit, pentru noi toți, doar o amintire, iată crezul meu pentru acest an: Să mă plimb mai

Citește mai mult »

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.