Ce înseamnă Crăciun, Ada?

– Ada, vrei să spui ca vine Crăciunul?

– În numai 20 de zile e Ajunul, Sueño!

– Eu nu știu nici ce e Crăciunul și nici Ajunul. Mai am multe de descoperit? Că de când stau aici, cu voi, parcă știu din ce în ce mai multe. Am văzut cum arată zăpada. Am călătorit cu trenul și cu mașina. Am mâncat cele mai bune plicuri și am pe sub pat o grămada de jucării. Știu deja cum arată cărțile și am înțeles și cât e de tentat să rozi foi. Ce ar trebui să mai știu în plus?

– Mai ai multe de descoperit alături de noi, Sueño, încă ești mic. Și noi descoperim o groază de lucruri, deși avem mulți ani înaintea ta și peste noi s-au scurs o multitudine de momente.

– Dar cu toate luminile astea, cu toate firele moi cu care m-aș juca… Cu ele ce-i?

– Le vom ține cât e Crăciun și ne vom uita la ele. Vom privi jocul luminilor și vom lăsa culorile să-și danseze pâlpâitul prin cameră. Ne vom așeza dedesubtul lor și le vom privi cu emoție, oblojindu-ne în palme inimile de copii care așteaptă cu nerăbdare Crăciunul. Vom decora întregul apartament în iubire, în iarnă și în poveste. Vor fi în luminile din cameră cuvinte despre copilărie, despre fericire și despre dragoste, toate îmbinate în zborul fulgilor de nea din diminețile de Crăciun.

– Sunt frumoase, îmi plac, și mie îmi vine să mă uit la ele! Dar parcă aș roade puțin din firele alea. Vreau și să mă joc!

– Știu, însă nu sunt jucării pentru prins cu lăbuțele și cu dinții. Luminile acestea sunt jucăriile cu care sufletele copiilor dinăuntrul fiecărui om se joacă cu amintirea. Când eram acasă, în Fălticeni, îmi plăcea să adorm în noaptea de Ajun cu luminile clipocindu-mi la fereastră. Am trăit destul de multe Crăciunuri frumoase cât am fost copil. Poate de aceea oamenii își decorează casele în lumini și în globuri: vor ca sufletele lor să se joace în fața decorului. Ca într-o piesă de teatru în care sufletele sunt personajele principale, iar fericirile nemărginite și însăși iubirea la care ele râvnesc să ajungă sunt reprezentate prin beculețele și decorațiile de Crăciun. Și se joacă sufletele de-a amintirea în toate nopțile de Crăciun cu lumină și cu brad.

– Eu mă bucur că sunt motan! Și încă sunt și eu copil. Mi-ai zis că mâine seară primesc cadouri. Trebuie să-ți mai spun încă o dată care e plicul meu de mâncare preferat?

Crăciun
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Amintiri

Cum știi că vine toamna?

cum știi că vine toamna?te duci într-un muzeu. într-un oraș total necunoscut. nu-i știi străzile și nici mirosul. habar nu ai cum îi arată intersecțiile

Citește mai mult »

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.